wolffzeit

În data de 12 mai 1895 a fost inaugurată clădirea cu destinaţia de muzeu și sediu al Societăţii Ardelene pentru Ştiinţele Naturii // Siebenbürgischer Verein für Naturwissenschaften. În discursul festiv Eduard Albert Bielz, pe vremea aceea președintele societății, și-a exprimat dorința ca noul muzeu: „…să devină un cămin pentru cele mai zeloase cercetări în toate domeniile istoriei naturale locale și un sălaș de studii științifice serioase, precum și un punct de plecare pentru răspândirea cunoștințelor caritabile.” // „…dass es eine Heimstätte eifrigster Forschung auf allen Gebieten der vaterländischen Naturkunde und ein Hort ernster wissenschaftlicher Studien, als auch ein Ausgangspunkt der Verbreitung gemeinnütziger Kenntnisse werde“!

Clădirea Societății Ardelene pentru Științele Naturii – festivitatea de inaugurare a muzeului în 12 mai 1895

Câteva repere cronologice depre Societatea Ardeleană pentru Științele Naturii // Siebenbürgischer Vereins für Naturwissenschaften preluate și traduse în limba română din bibliografia cronicarului sibian – etnograful, colecționar, istoric și scriitor sas Emil Sigeru:

1849 – Se înființează Societatea Ardeleană pentru Științele Naturii (*).
1880 – „În anul 1880 a fost amenajat de către Asociaţia pentru înfrumuseţarea Oraşului un parc frumos între teatru și Poarta Promenadei” (Johann Böbel) [este vorba de Poarta Leșurilor din zidul exterior]
1891 – 12.5. Comunitatea încredințează Societății Ardelene pentru Științele Naturii parcul teatrului pentru a-și construi propriul muzeu.
1895 – 25.4. Comunitatea decide să demoleze zidul de fortificație din str. Cetății // Harteneckgasse.
1895 – 12.5. Societatea Ardeleană pentru Științele Naturii sărbătorește deschiderea muzeul.
1924 – 29.5. Societatea Ardeleană pentru Științele Naturii sărbătorește 75 de ani de la înființare.

1849 – Gründung des Siebenbürgischen Vereins für Naturwissenschaften.
1880 – „Im Jahre 1880 wurde vom Theaterplatz bis zum PromenadeThor vom Stadtverschönerungs-Verein ein schöner Park angelegt” (Johann Böbel)
1891 – 12.5. Die Kommunität überläßt den Theaterpark dem Siebenbürgischen Verein für Naturwissenschaften zur Erbauung seines Museums.
1895 – 25.4. Die Kommunität beschließt die Abtragung der Stadtmauer in der Harteneckgasse.
1895 – 12.5. Der Siebenbürgische Verein für Naturwissenschaften eröffnet feierlichst sein Museum.
1924 – 29.5. Der Siebenbürgische Verein für Naturwissenschaften feiert sein 75. Stiftungsfest.

(*) Societatea Siebenbürgischer Verein für Naturwissenschaften // Societatea Ardeleană pentru Științele Naturii a fost înființată la Sibiu în anul 1849 de membrii societății Naturwissenschaflicher Leseverein (Lesezirkel naturwissenschaftlicher Zeitschriften) // Societatea de lectură științifică (Cercul de lectură reviste despre științele naturii) înființat cu doi ani înainte.

Clădirea în stil neoclasicist a fost ridicată de către arhitectul clujean C.W. Friedrich Maetz cu destinaţia de muzeu și sediu al Societăţii Ardelene pentru Ştiinţele Naturii // Siebenbürgischer Verein für Naturwissenschaften, dar și ca sediu al Asociației Carpatine Ardelene // Siebenbürgischer Karpathenverein (SKV), asociație înființată în data de 28 noiembrie 1880, până la desființarea acestora în 1948. Imobilul care găzduiește astăzi Muzeul de Istorie Naturală a fost prima clădire construită cu destinație de muzeu de pe actualul teritoriu al României.
Antablamentul (atica) fațadei principale era inscripționat cu denumirea germană scrisă cu litere volumetrice:
S. VEREIN FÜR NATURWISSENSCHAFTEN. și anul 1894 scris cu cifre romane MDCCCXCIV. (anul a supraviețuit).

Informații detaliate despre înființarea Societății Ardelene pentru Științele Naturii se pot citi în articolul „Tratative și Comunicări ale Societății Ardelene pentru Științele Naturii din Sibiu din 1 noiembrie 1849” la link-ul accesat: LINK

În planșa nr.10 din renumitul album „Die vormals bestanndenen Stadt-Thore von Hermannstadt nach der Natur gezeichnet” // „Porțile din Sibiu odinioară existente după natură desenate” realizat de Johann Böbel la începutul anilor 1880 autorul notează: „Asociaţiei pentru înfrumuseţarea Oraşului a amenajat în anul 1880 un parc frumos între piața teatrului și Poarta Promenadei” // „Im Jahre 1880 wurde vom Theaterplatz bis zum PromenadeThor vom Stadtverschönerungs-Verein ein schöner Park angelegt”. Parcela parcului este marcată cu galben în harta desenată de Johann Böbel în anii 1880. În detaliul hărților din 1911, 1921, 1926 și 1947 este marcată parcela pe care se află astăzi Muzeul de Istorie Naturală. Ilustrații din arhiva grupului de Facebook Alt-Hermannstadt.

Pe parcela actualului Muzeu de Istorie Naturală se afla în perioada interbelică Restaurantul cu grădina de vară KENZEL. Crâșmarul Franz Kenzel, proprietarul restaurantului „Kenzel” situat în clădirea de pe str. Cetății colț cu pasajul spre str. Tipografilor, închiriase o parte din parcela parcului pentru restaurantul cu grădina de vară, cu drag frecventată de sibieni. În fundalul fotografiei se distinge fațada Muzeului de Istorie Naturală.

1

Fotografie realizată la începutul sec al XX-lea. Ilustrație din arhiva grupului de Facebook Alt-Hermannstadt.

1

Cartea poștală inscriptionată cu textul „Hermannstadt ~ Stadttheater und alte Befestigunstürme“ // „Sibiu ~ Teatrul orășenesc și turnuri vechi de fortificație“ a fost realizată la începutul sec al XX-lea.

0

În Piața Mică, la ieșire spre Piața Huet, se afla o casă „enigmatică” alipită de actuala clădire Piața Mică 6. În plan, clădirea avea o formă de tip poligon neregulat, impusă de spațiul îngust de trecere între construcțiile existente cum se poate observa în planul orașului Sibiu din 1875.
Clădirea demolată la mijlocul sec al XIX-lea a fost în proprietatea organistului Bielz și era cunoscută sub denumirea de casa „Zum lustigen Bauer” // „La țăranul vesel”, posibil după numele unei crâșme care a funcționat cândva în casa respectivă…

Emil Sigerus pomenește această casă în cartea sa „Despre vechiul Sibiu” vol.I // „Vom alten Hermannstadt”. Johann Böbel a desenat/ poziționat această clădire în planul orașului Sibiu din 1875, completat de el în anul 1883 cu desene și texte explicative prețioase. Această clădire apare și în renumitul „Album” realizat de același Böbel în 1887:
Planul orașului Sibiu desenat de Johann Böbel 1883:
Nr. 3. Casa Bielz, numită „La țăranul vesel”, a fost demolată în anii ’50.
„Nr. 3. Bielz’sche Haus, genannt „Zum lustigen Bauer”, ist in den 50ziger Jahren abgetragen worden.” 
Albumul realizat de Johann Böbel 1887:
X. În anii 1950, casa numită „La țăranul vesel” a fost demolată pentru a lărgi intrarea în Piața Huet (cunoscută anterior ca cimitir). (Proprietarul a fost Bielz, organist).
„X. In den 50ziger Jahren ist zur Erweiterung der Einfahrt auf den Huetplatz (früher Friedhof genannt) das Haus genannt zum lustigen Bauern abgetragen worden. (Eigentümer war Bielz, Organist).”

După demolarea clădirii „La țăranul vesel” a fost reconstruită actuala casa de la nr. 6 întegrându-se o parte din zidurile unei clădiri vechi ridicată în sec XV. În această clădire se află astăzi restaurantul Union.
Din cărțile de adrese din perioada anilor 1873-1933 aflăm că această clădire a fost in proprietatea familiei Friedrich Schäffer, Adolf Schäfer și în perioada interbelică în proprietatea lui Albert Schäfer, care a modificat fațada clădirii în 1929 (cum se poate citi pe situl patrimoniu.sibiu.ro). Fotografia alb-negru arată clădirea Piața Mică 6 înainte de modificarea fațadei. Sursă foto: Marian Bozdoc.
Casa care se vede la marginea stângă a fotografiei, cu reclama crășmarului Michael Paulini, este actuala clădire Piața Huet 7 (număr vechi 8). Din cărțile de adrese din perioada anilor 1873-1911 aflăm că această clădire se afla în proprietatea familiei Kirchgatter. În cartea de adrese din 1911 și 1933 apare la această adresă crășmarul Paulini Michael și Paulini Anna (1911 Paulini Michael, Selchwarenhändler und Wirt).

Un detaliu interesant poate fi menționat în planul lui Böbel realizat 1883. O treime a dreptunghiului clădirii Piața Huet 6 (număr vechi 7), și anume cea sud-vestică, este marcată cu albastru. Din legenda planului Böbel aflăm următoarele: „Cu albastru sunt însemnate clădirile nou ridicate din temelii între anii 1830 și 1883, precum cazărmi, fabrici, institute, biserici, poduri, clădiri private mai mari și mai mici, sau clădiri transformate complet prin construcția unui etaj sau extinderea acestora.”

În perioada anilor 1833-1872 străzile sibiene aveau numerotare continuă cu numere pare și impare pe aceeași latură. În cele două ilustrații din cartea de adrese tipărită cu ocazia introducerii numerotării noi în anul 1872 apar pe lăngă numerele noi și numerele vechi. Clădirea cu numărul vechi 402 se afla pe strada Mitropoliei/ Măcelarilor // Fleischergasse. Întrucât numărul vechi 403 nu apare în noua cartea de adrese este posibil ca „enigmatica” clădire „La țăranul vesel” (demolată la mijlocul sec al XIX-lea) să fi avut acest număr…

Între timp am primit de la dl Marian Bozdoc următoarea informație interesantă despre istoria clădirii „La țăranul vesel”: „Casa respectiva avea numărul vechi 403. În secolul 18 proprietar era Thomas Schmidt, urmat de la sfârșitul aceluiași secol de Georg Binder, în 1818 apare proprietar Carl Frisch, urmat de Bielz. În 1848 casa este cumpărată de oraș care o demolează. Din descrierea clădirii conform conscripțiilor primăriei din a doua jumătate a secolului 18 casa avea la parter 2 camere mici și o bucătărie mică pe când la etaj avea 1 cameră mare, 2 camere de mărime medie, 1 cameră mică și o bucătărie. Camerele de la etaj cred că erau repartizate pe două nivele, deci casa era foarte îngustă și avea 2 etaje. Două camere mici la parter nu cred că erau suficiente pentru o crâșmă. Oricum, în a doua jumătate a sec. 18 nu apare niciun spațiu comercial aici. Avea și o pivnița boltită de dimensiuni mici.”

În anul 1872 comunitatea orașului Sibiu decide schimbarea denumirilor unor străzi și aprobă un nou sistem de numerotare a clădirilor, vezi cronica lui Emil Sigerus „Chronik der Stadt Hermannstadt 1100-1929” // „Cronica orașului Sibiu 1100-1929” p.47: „1872 – 14.2. Die Kommunität beschließt für mehrere Gassen neue Namen und eine neue Nummerierung der Häuser”.

Prima numerotare de clădiri a fost realizată la Sibiu în a doua jumătate a secolului al XVIII-lea. La mijlocul sec. al XIX-lea (1833) a fost efectuată o numerotare nouă. Înainte de 1872 străzile sibiene aveau numerotare continuă cu numere pare și impare pe aceeași latură. Această numerotare era destul de complicată deoarece începea cu numărul 1 la primăria veche Casa Altemberger-Pempflinger, continuă pe latura vestică a străzii Mitropliei (Fleischergasse), sărea pe latura estică a străzii Tribunei (Quergasse) spre de str. Bastionului, str. Ioan Lupaș (Hechtgasse) s.a.m.d. și se termină cu numărul 1117 la casa de pe str. Centumvirilor lângă primăria veche.
După introducerea numerotării noi în anul 1872 străzile orașului Sibiu au primit lature cu numere pare și lature cu numere impare. Primele plăcuțe cu nume de străzi au fost aplicate în Sibiu în anul 1833, înlocuite cu plăcuțe noi în anul 1869.
Carte de adrese a fost tipărită în jurul anului 1873 la tipografia lui Samuel Filtsch din Piața Mică 25 „S. Filtsch’s Buchdruckerei (W. Krafft), preluată de ginerele său Wilhelm Krafft în anul 1868, și conține listele cu numele străzilor, numerele clădirilor (numerotarea veche și „nouă”*) și numele proprietarilor clădirilor (Besitzer) din Sibiu. Acest exemplar se află în colecția Wolff Helmut anterior colecția Langstein. (*numerotare „nouă” – este vorba de cea din 1872 care diferă de cea de astăzi!)

Locul în care s-ar fi aflat clădirea lui Bielz cunoscută sub denumirea de casa „La țăranul vesel”.

Colaj realizat cu ajutorul hărții OpenStreetMap, informațiilor preluate din cartea lui Emil Sigerus „Despre vechiul Sibiu” // „Vom alten Hermannstadt” și textul notat de Johann Böbel 1883 în harta din 1875.

0

Denumirea Piața Aurarilor este o creație din perioada comunistă.
Până în anul 1947 Piața Aurarilor se numea Fingerling Platz // Piața Fingerling. În cartea „Noua nomenclatură a străzilor din SIBIU” din anul 1947(48) piața apare pentru prima oară sub denumirea nouă de „Piața I.C. Frimu”. Din anul 1970 piațeta se numește „Piața Aurarilor” (cu toate că în denumirile cunoscute pentru zona respectivă de-a lungul timpului nu apare niciodată expresia „aur” sau „aurar”!).

În Sibiu existau trei piețe numite în limba germană RING (Ring înseamnă INEL): Piața Mare = Inelul Mare „Großer Ring”, Piața Mică = Inelul Mic „Kleiner Ring” și piațeta/ inelușul „Fingerling“ (Ringlein) deoarece locul era micuț cât un ineluș – astăzi Piața Aurarilor!
Denumirea pieței s-a transformat cu timpul din cuvântul german Fingerlin = Ineluș în „Fingerling”, cuvânt care are cu totul alt înțeles: Fingerling se numește degetul (mare) de la o mănușă!
Locul numit astăzi Piața Aurarilor apare într-un document din 1496 sub denumirea de: „beim Fingerligsbrunnen” – tradus: „la fântâna Fingerlig” dar și: „unter der Fingerlingstreppe” – tradus: „sub treptele Fingerling”. Pentru Treptele Fingerling (Pasajul Piața Aurarilor) se folosea în limba română și expresia populară: „trep de al porcarilor”!
În documente din anii 1673 și 1683 zona piațetei este numită: „unter der Fernangels Treppe” – tradus: „sub treptele Fernangel” (de la numele de familie Fernengel al unei persoane care locuia acolo).

În anul 1872 locul apare pentru prima data sub denumirea de piață / Platz: Fingerling Platz // Piața Fingerling.
Pasajul (treptele, scările) Piața Aurarilor se numește în limba germană „Fingerlingstreppe” sau „Fingerlingstiege”.
În 1642 treptele apar sub denumirea de „Fingerles Trep” sau „Gatchin Füßling“: tradus „Piciorul de pantalon” – deoarece se coborea din Piața Mică spre fântâna Fingerling pe trepte, parțial boltite, ca printr-un „picior de pantalon”!!! Cuvântul săsesc „gatch” înseamnă pantaloni. (Informații preluate din cartea lui Arnold Pancratz: Die Gassennamen Hermannstadts // Numele străzilor din Sibiu – editată 1935)
Fotografia cu Piața și Treptele / Scara Fingerling a fost realizată la începutul sec al XX-lea. Ilustrația din arhiva grupului de Facebook Alt-Hermannstadt a fost postată pe grup de Cristina RW.

0

Două poze în care se vede Piața Unirii și Grădina Restaurant „Veneția” fotografiate din clădirea hotelului Bulevard, astăzi Continental Forum Sibiu. Grădina restaurant Veneția a fost deschisă in anul 1938 și a cazut pradă unui incendiu la sfârșitul anilor 1960.

În partea dreaptă a grădinii restaurant Veneția se văd vechile clădiri de pe Calea Dumbrăvii, (vechea denumire Calea Octavian Goga și Mareșal Malinovski) // Jungenwald Strasse, în care au funcționat cofetăria „Crizantema” (Krantz), o sifonărie, frizerie, agenție Loto și restaurantul „Oltul”. Pe locul în care se afla restaurantul Veneția și parcelele Calea Dumbrăvii // Jungenwald Strasse Nr. 1,3 și 5 (numere vechi, vezi harta din 1875) s-a construit Magazinul Dumbrava, deschis în data de 29 decembrie 1978, Casa de Modă inaugurată în decembrie 1980 și blocul cu plombă.
Casa de Cultură a Sindicatelor a fost ridicată în anul 1973, Hotelul Continental, fost IBIS, astăzi MyContinental a fost construit 1976. Ilustrație din arhiva grupului de Facebook Alt-Hermannstadt.

1

În această fotografie se vede Piața Unirii și fostul hotel Bulevard, astăzi Continental Forum Sibiu, fotografiat de pe podul pârâului Trinkbach, aflat la începutul vechiului tronson al străzii Calea Dumbrăvii // Jungenwald Strasse (denumiri vechi: Calea Octavian Goga și Mareșal Malinovski).
Peste „podul de beton” din fotografie, de fapt începutul canalului acoperit, se intra în curtea clădirii de pe prima parcelă, nord-estică, a străzii Calea Dumbrăvii (vezi harta din 1875). Pe următoarea parcelă nord-estică se afla Grădina Restaurant Veneția, deschisă în anul 1938 și căzută pradă unui incendiu la sfârșitul anilor 1960. Lângă Veneția se afla Teatrul de Stat, astăzi Teatrul Național Radu Stanca, Bulevardul Corneliu Coposu nr.2.

În clădirile de pe parcelele Calea Dumbrăvii // Jungenwald Strasse nr.1 și 3 (numere vechi, vezi harta din 1875) se afla cofetăria „Crizantema” (Krantz), o sifonărie, frizerie, agenție Loto și restaurantul „Oltul”. Pe locul în care se afla Restaurantul Veneția și parcelele Calea Dumbrăvii // Jungenwald Strasse nr.1,3 și 5 (numere vechi) s-a construit Magazinul Dumbrava, deschis în data de 29 decembrie 1978, Casa de Modă inaugurată în decembrie 1980 și blocul cu plombă.

Casa de Cultură a Sindicatelor a fost ridicată în anul 1973, Hotelul Continental, fost IBIS, astăzi MyContinental a fost construit 1976. Ilustrație din arhiva grupului de Facebook Alt-Hermannstadt.

Piața Unirii și Calea Dumbrăvii înainte de sistematizare – Trama stradală înaintea demolării clădirilor din zona actualului Magazin Dumbrava, Casa de Modă și Hotel MyContinental.

0

Acuarela realizată în anul 1886 arată Turnul Sării văzut dinspre str. Bahn Gasse (str. Trenului), astăzi tronsonul estic al străzii General Magheru. Turnul făcea parte din centura a III-a de fortificații și a fost demolat în anul 1890, în cronica lui Sigerus la data de 17 iulie 1890. (ilustrație din arhiva grupului de Facebook Alt-Hermannstadt)

0

Pentru a asigura cazarea și masa deputăților celor șapte scaune secundare săsești (Orăștie, Sebeș, Cincu, Rupea, Miercurea Sibiului, Sighișoara și Nocrich), Mediaș și celor două districte (Brașov și Bistrița), care veneau în fiecare an la Sibiu (scaunul principal), scaunele și districtele menționate au dobândit case în capitala Sibiu. Clădirile achiziționate pentru găzduirea delegațiilor scaunelor și districtelor au fost transformate în case de oaspeți puse la dispoziție și altor cetățeni ai orașelor respective. Aceste case, numite „Hof” [curte / curie] apar în cartea lui Emil Sigerus „Despre vechiul Sibiu” // „Vom alten Hermannstadt” 1922, vol I, p. 141-142 sub denumirea de „Herrnhof” (mot à mot: Curte domnească). În secolele XVII-XIX au existat în Sibiu zece asemenea case de oaspeți, curți.

Nu există documențații detaliate despre istoria acestor case de oaspeți întreținute de scaunele și districele săsești în Sibiu. Informații binevenite găsim în bibliografia etnografului sibian Emil Sigerus, cărțile de adrese din perioada anilor 1873-1933, harta orașului Sibiu din 1875 și pe siteul web patrimoniu.sibiu.ro.

În acest colaj sunt matcate cu verde și câteva hanuri și hoteluri aflate în perioada respectivă în Sibiu.
Numerotarea clădirilor preluată din cartea lui E. Sigerus nu corespunde în întregime cu numerotatea actuală.

~~~o~~~

„Între măsurile de reformă luate de împăratul Iosif al II-lea în anul 1781, se număra și introducerea „concivilității”, care anulează constituția stărilor și dizolvă Universitatea Națională Săsească. Prin „edictul de restituire”, Iosif al II-lea a anulat majoritatea reformelor sale, dar concivilitatea nu a fost abrogată, astfel că de acum înainte și reprezentanți ai celorlalte națiuni puteau dobândi și deține proprietăți în orașele săsești. În 1821 sediul Universității Săsești s-a instalat în Casa Hecht aflată în Piața Mare din Sibiu. În contextul revoluției de la 1848, Universitatea Săsească a fost desființată din nou și nu a mai dobândit niciodată importanța pe care o avea în trecut.” (wikipedia)

După dizolvarea Universității Naționale Săsești în 1848 nu mai era funcțional nici un Herrnhof în orașul Sibiu.
Singurul han care a funcționat în continuare, însă ca hotel pentru publicul larg, a fost cel de pe str. Mitropoliei 11, anterior „Curtea Mediașului”, închis la sfârșitul anilor 1940.
Din cartea de adrese din 1873 aflăm că din cele 10 „Curți domnești” doar 4 clădiri mai erau în proprietatea scaunelor și districtelor săsești la începutul anilor 1870: Curtea Mediașului // Mediascher Hof, Curtea Sighișoarei // Schäßburger Hof, Curtea Bistriței // Bistritzer Hof și Curtea deputaților din zona Rupea // Repser Hof. În 1882 aceste clădiri ajunseră în proprietatea sibienilor, cu excepția imobilului aflat în proprietatea orașului Rupea // Reps, care a fost cumpărat de Dr. Gunthardt Karl abia în jurul anul 1900.

Casa de oaspeți Curtea Mediașului // Mediascher Herrenhof este menționată deja în 1639. De la etnograful sibian Emil Sigerus aflăm că în anii 1780 consilierul gubernial din Mediaș, Michael Conrad von Heydendorff (1730-1821), a locuit împreună cu familia lui timp de 4 ani la primul etaj al clădirii Mediascher Herrenhof.

La sfârșitul anilor 1870 Josef Meltzer cumpără hanul Curtea Mediașului // Mediascher Hof și îl transformă în „Hotel Meltzer”. La începutul anilor 1890 hotelul Meltzer a fost dat în arendă lui Casper Karl. La sfârșitul anilor 1890 hotelul este luat în chirie de Johann Bonfert care cumpără hotelul la începutul sec al XX-lea și îi schimba numele în „Hotel Bonfert”. La începutul anilor 1930 hotelul se află în proprietatea lui Plattner Helene și coproprietari.
În anul 1934 hotelul este cumpărat de Ioan Gherasim care îl transformă 1936 în Hotel-restaurant „Metropol”. Din 1939 hotelul, ajuns în proprietatea lui V. Răcuciu și B. Gotia, se numește Restaurant-Hotel „Union”. Hotelul a fost inchis 1948.

În anul 1639 este menționată pentru prima dată o astfel de casă de oaspeți în Sibiu și anume Curtea Mediașului // Mediascher Hof pe actuala str. Mitropoliei nr.7, iar în anul 1667 găsim Curtea Bistriței // Bistritzer Hof pe strada Centumvirilor, ulterior mutată în casa str. Filarmonicii nr.12.

Următoatele case de oaspeți „Herrnhof” au existat în Sibiu:
1 – Curtea Mediașului, str. Mitropoliei 11 (astăzi nr. 7) // Mediascher Hof, Fleischergasse 11 (1873)
2 – Curtea Sighișoarei, str. Mitropoliei 20 // Schäßburger Hof, Fleischergasse 20 (1873)
3 – Curtea Bistriței, str. Filarmonicii 12 // Bistritzer Hof, Kleine Erde 12 (1873)
4 – Curtea Cincului, str. Filarmonicii 11 // Großschenker Hof, Kleine Erde 11
5 – Curtea Rupeană, str. Centumvirilor 7 // Repser Hof, Hundsrücken 7 (1873)
6 – Curtea Brașovului, str. N. Balcescu 13 (astăzi nr. 11) // Kronstädter Hof, Heltauaergasse 13
7 – Curtea Orăștiei, str. N. Balcescu 42 // Brooser Hof, Heltauergasse 42
8 – Curtea Miercurea Sibiului, str. Xenopol 34 // Reußmärkter Hof, Brukenthalgasse 34
9 – Curtea Nocrichului, str. T. Popovici 17 // Leschkircher Hof, Wintergasse 17
10 – Curtea Sebeșului, str. Gh. Lazar 13 (astăzi nr. 11) // Mühlbächer Hof, Reissenfelsgasse 13

Orașul Sibiu întreținea un astfel de conac în orașul Alba Iulia // Weissenburg, reședința principilor transilvăneni.

~~~o~~~

În fotografia din partea stângă se vede clădirea Băncii Albina pe str. Mitropoliei. În corpul de clădire marcat cu galben a fost integrată clădirea care găzduia Curtea Sighișoarei // Schäßburger Hof. În fotografia din partea dreaptă se vede clădirea str. Centumvirilor nr. 7 unde se afla casa de oaspeți Curtea Rupeană // Repser Hof.

În fotografia din partea stângă este marcat cu galben Curtea Brașovului // Kronstädter Hof aflată pe str. N. Bălcescu nr. vechi 13 (astăzi nr. 11) și în fotografia din partea dreaptă, marcat cu galben, se vede Curtea Orăștiei // Brooser Hof de pe str. N. Bălcescu nr. 42.

1 – Curtea Mediașului, str. Mitropoliei 11 // Mediascher Hof, Fleischergasse 11
Cartea de adrese 1873 ~ proprietar (Besitzer): Mediascher Publikum (orașul Mediaș)
C.d.a. 1882-1901 ~ proprietar: Meltzer Josef
C.d.a. 1904-1911 ~ proprietar: Bonfert Johann
C.d.a. 1933 ~ proprietar: Plattner Helene u. Mitbesitzer

2 – Curtea Sighișoarei, str. Mitropoliei 20 // Schäßburger Hof, Fleischergasse 20
C.d.a. 1873 ~ proprietar: Schässburger Publikum (orașul Sigișoara)
C.d.a. 1882-1933 ~ proprietar: „Albina” Spar- und Credit-Anstalt

3 – Curtea Bistriței, str. Filarmonicii 12 // Bistritzer Hof, Kleine Erde 12
C.d.a. 1873 ~ proprietar: Bistritzer Publikum (orașul Bistrița)
C.d.a. 1882-1911 ~ proprietar: Preda Johann (Ioan)
C.d.a. 1933 ~ proprietar: König Viktoria u. Paula

4 – Curtea Cincului, str. Filarmonicii 11 // Großschenker Hof, Kleine Erde 11
C.d.a. 1873-1882 ~ proprietar: Heinrich Michael
C.d.a. 1885 ~ proprietar: Heinrich Michael Erben
C.d.a. 1887-1892 ~ proprietar: Heinrich Luise
C.d.a. 1895-1911 ~ proprietar: Göbbel Emma
C.d.a. 1933 ~ proprietar: Kirchgarten Emma

5 – Curtea Rupeană, str. Centumvirilor 7 // Repser Hof, Hundsrücken 7
C.d.a. 1873 ~ proprietar: Repser Stadt-Gemeinde (comunitatea orașului Rupea)
C.d.a. 1882-1898 ~ proprietar: Repser Markt-Gemeinde (comunitatea orașului Rupea)
C.d.a. 1901-1911 ~ proprietar: Gundhardt Karl Dr.
C.d.a. 1933 ~ proprietar: Gündisch Katharina

6 – Curtea Brașovului, str. N. Balcescu 13 // Kronstädter Hof, Heltauaergasse 13
C.d.a. 1873 ~ proprietar: Oelschläger Karl und Amalia
C.d.a. 1882-1898 ~ proprietar: Brennerberg Louise v.
C.d.a. 1901-1933 ~ proprietar: Evangelische Kirchengemeinde A. B. / Evangelischer Gymnasialfond

7 – Curtea Orăștiei, str. N. Balcescu 42 // Brooser Hof, Heltauergasse 42
C.d.a. 1873-1887 ~ proprietar: Wolf Regina
C.d.a. 1889-1911 ~ proprietar: Herbert Wilhelmine u. Mitbesitzer
C.d.a. 1933 ~ proprietar: Veștemean Constantin u. Ana

8 – Curtea Miercurea Sibiului, str. Xenopol 34 // Reußmärkter Hof, Brukenthalgasse 34
C.d.a. 1873-1885 ~ proprietar: Naum Nasta
C.d.a. 1887-1889 ~ proprietar: Nasta Susanna
C.d.a. 1892-1895 ~ proprietar: Popescu Iuliana
C.d.a. 1898 ~ proprietar: Nadajdi Nicolaus (Nicolae)
C.d.a. 1901-1911 ~ proprietar: Nadajdi Nicolaus u. Popoviciu Demeter
C.d.a. 1933 ~ proprietar: Vitez Gheoarghe u. Ilona

9 – Curtea Nocrichului, str. T. Popovici 17 // Leschkircher Hof, Wintergasse 17
C.d.a. 1873 ~ proprietar: Setz Michael
C.d.a. 1882-1889 ~ proprietar: Setz Michael
C.d.a. 1892-1901 ~ proprietar: Vlad Nicolaus (Nicolae)
C.d.a. 1904-1933 ~ proprietar: Vlad Nikolaus Erben

10 – Curtea Sebeșului, str. Gh. Lazar 13 // Mühlbächer Hof, Reissenfelsgasse 13
C.d.a. 1873-1895 ~ proprietar: Sturm Friedrich
C.d.a. 1898-1911 ~ proprietar: Sturm Friedrich Erben
C.d.a. 1933 ~ proprietar: Schuster Siegfried

Cartea de adrese din 1873 cu proprietarii (Besitzer) clădirilor: str. Fleischergasse = str. Mitropoliei, str. Hundsrücken = str. Centumvirilor și str. Kleine Erde = str. Filarmonicii.

~~~o~~~

Fragmentul de text în limba germană, dedicat caselor de oaspeți Herrnhof din Sibiu, preluat din cartea lui Emil Sigerus „Despre vechiul Sibiu” // „Vom alten Hermannstadt” 1922, vol I, p. 141-142 și traducerea textului în limba română. În parantezele pătrate au fost adăugate informații suplimentare:

„Für die Konfluxdeputierten der sieben sächsischen Stühle und zwei Distrikte, die jedes Jahr nach Hermannstadt kamen, war dadurch gesorgt, daß die sächsischen Stühle und Distrikte, in der Haupt-Hermannstadt Häuser erwarben, in denen dann die Deputierten, aber auch andere Bürger jener Stühle und Distrikte Unterkommen fanden. Der Mediascher Herrnhof in der Fleischergasse, der auch heute noch ein Gasthaus ist, wird schon 1639 genannt. Gubernialrat Mich. Conrad von Heydendorf aus Mediasch bewohnte samt Familie den ersten Stock des Mediascher Hofes in den 80er Jahren des XVIII. Jahrhunderts durch vier Jahre. In derselben Gasse (jetzt Nr. 20) stand der Schäßburger Hof. Die Bistritzer hatten 1667 ihr Haus auf dem Hundsrücken, später auf der kleinen Erde (jetzt Nr. 12). Ebenda stand auch der Großschenker Herrenhof (jetzt Nr. 11). Der Repser Herrnhof stand auf dem Hundsrücken (jetzt Nr. 7). In der Heltauergasse lag der Kronstädter (jetzt Nr. 13) und der Brooser Herrnhof (jetzt Nr. 42), die Reußmärkter hatten in der kleinen Quergasse (jetzt Brukenthalgasse Nr. 34), die Leschkircher in der Wintergasse (jetzt Nr. 17) und die Mühlbächer in der Leichengasse (jetzt Reissenfelsgasse Nr. 13) ihre Herrenhöfe. Hermannstadt besaß einen solchen Herrnhof in Weißenburg (Karlsburg), der Residenz der siebenbürgischen Fürsten, da die Hermannstädter Beamten oft an dem fürstlichen Hofe zu tun hatten.”

„Pentru deputații celor șapte scaune [Orăștie, Sebeș, Cincu, Rupea, Miercurea Sibiului, Sighișoara și Nocrich], [Mediaș] și celor două districte săsești [Brașov și Bistrița], care veneau în fiecare an la Sibiu (scaunul principal), scaunele și districtele săsești au dobândit case în capitala Sibiu, în care deputații, dar și alți cetățeni ai acelor scaune și districte au găsit cazare. Curtea Mediașului // Mediascher Herrnhof din str. Fleischergasse [Măcelarilor / Mitropoliei], care este și astăzi han, a fost menționat încă din 1639. Consilierul gubernial Michael Conrad von Heydendorff (1730-1821) din Mediaș și familia sa au locuit în Curtea Mediașului la primul etaj timp de 4 ani.
Pe aceeași stradă (acum numărul 20) se afla Curtea Sighișoarei // Schäßburger Herrnhof. Curtea Bistriției // Bistritzer Herrnhof se afla pe strada Hundsrücken [Spinarea Câinelui / Centumvirilor] în 1667, mai târziu pe strada Kleine Erde [Pământul Mic / Filarmonicii] (acum nr. 12). Acolo se afla și Curtea Cincului // Großschenker Herrnhof (acum nr. 11). Curtea Rupeană // Repser Herrnhof se afla pe strada Hundsrücken [Spinarea Câinelui / Centumvirilor] (acum nr. 7). Curtea Brașovului // Kronstädter Herrnhof (acum nr. 13) și Curtea Orăștiei // Brooser Herrnhof (acum nr. 42) se aflau pe strada Heltauergasse [Cisnădiei / N. Bălcescu], Curtea Miercurea Sibiului // Reußmärkter Herrnhof se afla pe strada Kleine Quergasse [Mica Uliță Transversală / A. Xenopol] (acum Brukenthalgasse nr. 34), Curtea Nocrichului // Leschkircher Herrnhof de pe strada Wintergasse [T. Popovici] (acum nr. 17) și Curtea Sebeșului // Mühlbächer Herrnhof își avea conacul pe strada Leichengasse [Gh. Lazăr] (acum Reissenfelsgasse nr. 13). Sibiul avea un astfel de conac în orașul Weissenburg (Karlsburg) [Alba Iulia], reședința principilor transilvăneni, întrucât funcționarii sibieni trebuiau adesea să apară la curtea domnească.”

Scurt istoric despre hotelul Curtea Mediașului, str. Mitropoliei nr.11, publicat pe siteul web patrimoniu.sibiu.ro.

Istoric:
În perioada august 1850-ianuarie 1851 aici a fost ascuns Ion C. Brătianu fiind refugiat ca revoluţionar. În 27 octombrie 1935 pe clădire s-a aşezat o placă care amintea acest eveniment, placă care a dispărut odată cu venirea comuniştilor.
Poarta cu feroneria datează din 1934 (poartă în mijloc iniţiala „G“ de la Gherman, cel care a cumpărat clădirea). Deasupra gangului la strada mai este vizibilă vechea firma de “Hotel” scrisă cu litere negre.
Hotelul Curtea Mediaşului
În sec. XIX era locul de întâlnire al intelectualilor români, iar în timpul revoluţiei de la 1848, al revoluţionarilor români.
La 18 august 1848 Simion Bărnuţiu a fugit pe fereastră (prima fereastră de la parter din dreapta gangului) pentru a nu fi prins de poliţia maghiară condusă de comitele suprem Fr. Beldi.
„În seara zilei de 17 august, pe la orele 10, mai mulţi soldaţi s-au dus la ospătăria „La curtea Mediaşului”, de pe strada Măcelarilor (astăzi str. Mitropoliei nr. 7). Trupa era condusă de ofiţerul acestora, italianul Urraca. Cineva i-a văzut şi l-a anunţat pe Simion Bărnuţiu, care s-a salvat fugind pe geam (pentru că locuia la parter, în partea dreaptă a gangului)“
La fel a păţit şi I.C. Brătianu care a sărit pe fereastră în 1851 pentru a scapa de politie.
După 1875 hotelul este cumpărat de Josef Meltzer care îl renovează dându-i aspectul de astăzi cu faţada în stil eclectic, extinde clădirea în curte şi adaugă încă un corp. Schimbă denumirea în Hotel Meltzer. Hotelul dispunea de o cameră cu trofee de vânătoare.
La începutul sec. XX hotelul este cumpărat de Johann Bonfert, care îl avea în arendă înca din 1898, iar în 1906 îi schimbă denumirea în Hotel Bonfert.
Din 12 octombrie 1930 la conducerea hotelului vine Hans Sattler.
În ianuarie 1934 hotelul este cumpărat de Ioan Gherasim care îl transformă în Hotel-restaurant Metropol deschis la 1 aprilie 1936.
Din 1 februarie 1939 se schimbă în Restaurant-Hotel Union al lui V. Răcuciu şi B. Gotia. Era hotel de cat. II;
Hotelul este închis în 1948.

Ilustrații și fotografii din arhiva personală și grupul de Facebook Alt-Hermannstadt.

0

În această fotografie realizată la mijlocul anilor 1860 apare renumitul fotograf sibian Theodor Glatz. Sub fotografie se poate desluși iscălitura și profesia artistului: Theodor Glatz, Professor der Zeichenkunde, Photograf (Theodor Glatz, profesor de desen, fotograf)

Theodor (Tivadar) Glatz s-a născut la Viena pe data de 10 decembrie 1818 și a decedat la Sibiu la 3 aprilie 1871. Theodor a fost fiul lui Jakob Glatz (1776-1831), scriitor, pedagog și teolog renumit, de etnie germană din regiunea Țips (Zips) Slovacia. Fratele lui Theodor, Eduard Glatz (1812-1889) a fost un cunoscut publicist la Budapesta, iar sora lui Theodor, Mathilde (von Asbóth) a fost pictoriță. Fiica Mathildei, Kamilla (Camilla) a moșteni 1871, împreună cu sora ei, atelierul unchiului Theodor Glatz. Din 1875 până în 1897 atelierul a fost în posesia Kamillei Asbóth. În anul 1897 atelierul fotografic a fost cumpărat de Emil Fischer. (sursă: Julius Bielz „Die Graphik in Siebenbürgen” / 1947 Sibiu – Hermannstadt, Gedruckt in der Offizin der Corvina-Druckerei.)

„În anul 1853 Theodor Glatz deschide împreună cu Anton Fiala (1812-1863?, pictor și fotograf din Boemia) primul atelier fotografic permanent în Sibiu. În calendarul lui Benigni „Benigni´s Volkskalender“ din 1853 Theodor Glatz apare ca „pictor academic și profesor de desen“ la adresa: Kleiner Platz – Piața Mică nr. 426 / nr. 24, astăzi nr. 23. Anton Fiala apare ca „portretist și pictor academic“ la adresa: Franziskanergasse – Șelarilor nr. 5. În anul 1854 Glatz și Fiala se despart.
După Sigerus „primul atelier fotografic din Sibiu“ a fost întemeiat de Theodor Glatz împreună cu elevul și prietenul său Karl (Károly) Koller (1838-1889), care se afla 1853/54 la Sibiu! Se presupune că Glatz a fost ajutat la colorarea și retușarea fotografiilor de Johann von Agotha (1808-1880), colaborare documentată pentru perioada între 1854 și 1859. În atelierul lui Glatz au lucrat (cu mare probabilitate) și pictorul Albert Schievert (1826-1881), fotograful Alexander Maierhof (1828-1871), Johann Nicklas (1832-1878) și Friedrich Kröpfel (1833-1027).
În anul 1860 Theodor Glatz se mută cu atelierul în clădirea unde locuia sora lui, Mathilde von Asbóth, la adresa: Großer Ring – Piața Mare nr. 187 / nr. 19, astăzi nr. 12. Cu câteva săptămâni înainte de a deceda se mută în clădirea din Piața Mare nr. 184 / nr. 16, astăzi nr. 9, unde își amenajase în grădina din spatele curții un atelier fotografic / Glashaus-Atelier(?). Fotograful Theodor Glatz moare din cauza unei pleurezii la data de 3 aprilie 1871. “ (sursă: Konrad Klein, articolul „Der Fotograf Theodor Glatz”)

0

Acastă frumoasă cromolitografie ne arată Catedrala Ortodoxă din Sibiu situată pe strada Măcelarilor/ Mitropoliei // Fleischergasse // Mészáros utca în jurul anului 1915.
Lăcașul sfânt a fost ridicat între 1902-1906. Pe website-ul patrimoniu.sibiu.ro se poate ciri următoarea informație:
„La 30 aprilie 1906, catedrala a fost sfinţită de către mitropolitul Ioan Metianu, împreună cu episcopul său sufragan de la Arad, Ioan Papp, alături de un ales sobor de preoţi şi diaconi. La sfinţire a fost prezent şi profesorul Nicolae Iorga.”

Cromolitografia este termenul ales de litograful francez Godefroy Engelmann pentru a desemna procedeul său de tipar litografic în culori (1837) bazat pe imprimarea culoare cu culoare, folosindu-se până la 16 diferite culori. Fiecare culoare era așezată pe o piatră litografică și același document trecea de la o piatră la alta cu marcaje precise. Acest proces lung și, prin urmare, costisitor a fost înlocuit ulterior cu imprimarea offset în patru culori.

0

Acastă frumoasă cromolitografie ne arată strada Măcelarilor/ Mitropoliei // Fleischergasse // Mészáros utca privită dinspre Biserica Reformată (construită 1786). Fotografia alb negru folosită pentru această carte poștală a fost realizată în perioada antebelică, după 1906 cum se poate remarca prin prezența Caterdalei Ortodoxe construită între 1902-1906. Strada era prevăzută cu o rigolă mediană prin care curgea și la începutul sec al XX-lea un fir de apă provenit din Canalul superior Seviș.

Casa din partea dreaptă, cu reclama „Tipografiei” și „Foaia Poporului”, a fost demolată și pe locul respectiv s-a construit clădirea actuală de la nr.10.
Pe partea stângă se vede Casa parohială cu trecerea boltită spre str. A. Xenopol. Lângă casa parohială se vede Casa cu cariatide construită 1786 pe locul în care se afla casa renumitului aurar sibian Sebastian Hann. Pe latura clădirii spr stradă se afla inițial un bovindou frumos susținut de cele două cariatide din piatră. În timpul luptelor din 1849 casa a fost deteriorată de un incendiu. Bovindoul distrus a fost înlocuit cu actualul balcon (care nu prea se potrivește…)
În centrul fotografiei se vede impozanta Caterală Ortodoxă, despre care se poate citi următoarea informație pe website-ul patrimoniu.sibiu.ro:
„La 30 aprilie 1906, catedrala a fost sfinţită de către mitropolitul Ioan Metianu, împreună cu episcopul său sufragan de la Arad, Ioan Papp, alături de un ales sobor de preoţi şi diaconi. La sfinţire a fost prezent şi profesorul Nicolae Iorga.”

Cartea poștală a fost tipărită prin procedeul de tipar litografic numit cromolitografie la tipografia sibiana Jos. Drotleff.
Cromolitografia este termenul ales de litograful francez Godefroy Engelmann pentru a desemna procedeul său de tipar litografic în culori (1837) bazat pe imprimarea culoare cu culoare, folosindu-se până la 16 diferite culori. Fiecare culoare era așezată pe o piatră litografică și același document trecea de la o piatră la alta cu marcaje precise. Acest proces lung și, prin urmare, costisitor a fost înlocuit ulterior cu imprimarea offset în patru culori.

0

Strada Măcelarilor // Fleischergasse // Mészáros / Mitropoliei fotografiată în primul deceniu al secolului al XX-lea (c.1908). Pe partea stângă se vede casa str. Mitropoliei nr. 7 cu reclama HOTEL BONFERT și MELTZER pe fațada clădirii cunoscută anterior sub denumirea de Curtea Mediașului // Mediascher Herrenhof.

Casa de oaspeți Curtea Mediașului // Mediascher Herrenhof (Herrenhof = curte domnească) a fost una dintre 10 clădiri din Sibiu, achiziționate de scaunele (secundare) și districtele săsești pentru cazarea deputaților sași participanți la întrunirile anuale organizate în capitala Sibiu (scaunul principal) și se afla în proprietatea orașului Mediaș. – vezi cartea de adrese din 1873 Curtea Mediașului // Mediascher Herrenhof apare la pag.7: Mediascher Herrenhof, Fleischergasse 11; Besitzer: Mediascher Publikum // Curtea Mediașului, str. Măcelarilor; Proprietar: orașul Mediaș.
Casa de oaspeți Curtea Mediașului // Mediascher Herrenhof, menționată deja 1639, a găzduit în anii 1780 consilierul gubernial Michael Conrad von Heydendorff (1730-1821) din Mediaș, care a locuit împreună cu familia lui timp de 4 ani la primul etaj al clădirii.

Informații despre hotelul MELTZER și BONFERT preluate din carțile de adrese ale orașului Sibiu.
Josef Meltzer cumpără hanul Curtea Mediașului la sfârșitul anilor 1870 și îl transformă în „Hotel Meltzer”. – vezi cartea de adrese din 1882: Meltzer Josef „Mediascher Hof.” Fleischergasse 11.
La începutul anilor 1890 hotelul Meltzer a fost dat în arendă lui Casper Karl. – vezi cartea de adrese din 1892 și 1895: Casper Karl. (Mediascher Hof) Fleischergasse 11.
La sfârșitul anilor 1890 apare ca arendaș Johann Bonfert. – vezi cartea de adrese din 1898: Mediascher Hof, Fleischergasse 11, Eigentümer: Josef Meltzer ; Hotelier: Johann Bonfert.
La începutul sec al XX-lea hotelul a fost cumpărat de Johann Bonfert care îi va schimba numele în „Hotel Bonfert”. – vezi cartea de adrese din 1904: Bonfert Johann. (Mediascher Hof) Fleischergasse 11.
În cartea de adrese din 1908 hotelul apare sub denumirea de Hotel Bonfert: Bonfert Johann. (Hotel Bonfert) Fleischergasse 11.

Hotel Bonfert / reclame din cartea de adrese din 1908 (stânga) și 1911 (dreapta).

Hotel Meltzer / reclamă din anii 1980/1890.

Următoarele informații despre istoria clădirii str. Mitropoliei 7 se pot citi pe site-ul web – patrimoniu.sibiu.ro:
„După 1875 hotelul este cumpărat de Josef Meltzer care îl renovează dându-i aspectul de astăzi cu faţada în stil eclectic, extinde clădirea în curte şi adaugă încă un corp. Schimbă denumirea în Hotel Meltzer. Hotelul dispunea de o cameră cu trofee de vânătoare.
La începutul sec. XX hotelul este cumpărat de Johann Bonfert, care îl avea în arendă înca din 1898, iar în 1906 îi schimbă denumirea în Hotel Bonfert.
Din 12 octombrie 1930 la conducerea hotelului vine Hans Sattler.
În ianuarie 1934 hotelul este cumpărat de Ioan Gherasim care îl transformă în Hotel-restaurant Metropol deschis la 1 aprilie 1936.
Din 1 februarie 1939 se schimbă în Restaurant-Hotel Union al lui V. Răcuciu şi B. Gotia. Era hotel de cat. II;
Hotelul este închis în 1948.”

0

Reclama hotelului MELTZER din perioada anilor 1880/1890. Hotelul s-a aflat pe strada Măcelarilor // Fleischergasse // Mészáros No.11 în clădirea fostului han Curtea Mediașului // Mediascher Herrenhof, astăzi str. Mitropoliei nr.7.

Textul reclamei în limba germană:
„Hotel Meltzer” vorm. „Mediascher Hof” | Hermannstadt, Fleischergasse Nr. 11.
„Sehr günstig gelegen, in nächster Nähe der beiden Hauptplätze des Post- und Telegraphenamtes, wird als anständiges u. Solider Haus unter selbstthätiger Führung bestens empfohlen. – Hotel-Omnibus zu jedem Eisenbahnzuge. | Josef Meltzer. Hotelier.”
Traducerea textului în limba româmă:
„Hotel Meltzer” anterior „Curtea Mediașului” | Sibiu, str. Măcelarilor nr. 11.
„Foarte convenabil amplasat, în imediata vecinătate a celor două piețe principale ale Oficiului poștal și telegrafic, este foarte recomandat ca o casă decentă și solidă sub conducere independentă. – Trăsură publică (Hotel-Omnibus) spre fiecare tren feroviar. | Josef Meltzer. Hotelier.”

Casa de oaspeți Curtea Mediașului // Mediascher Herrenhof (Herrenhof = curte domnească) a fost una dintre 10 clădiri din Sibiu, achiziționate de scaunele (secundare) și districtele săsești pentru cazarea deputaților sași participanți la întrunirile anuale organizate în capitala Sibiu (scaunul principal) și se afla în proprietatea orașului Mediaș. – vezi cartea de adrese din 1873 Curtea Mediașului // Mediascher Herrenhof apare la pag.7: Mediascher Herrenhof, Fleischergasse 11; Besitzer: Mediascher Publikum // Curtea Mediașului, str. Măcelarilor; Proprietar: orașul Mediaș.
Casa de oaspeți Curtea Mediașului // Mediascher Herrenhof, menționată deja 1639, a găzduit în anii 1780 consilierul gubernial Michael Conrad von Heydendorff (1730-1821) din Mediaș, care a locuit împreună cu familia lui timp de 4 ani la primul etaj al clădirii.

Informații despre hotelul MELTZER și BONFERT preluate din carțile de adrese ale orașului Sibiu.
Josef Meltzer cumpără hanul Curtea Mediașului la sfârșitul anilor 1870(după 1875) și îl transformă în „Hotel Meltzer”. – vezi cartea de adrese din 1882: Meltzer Josef „Mediascher Hof.” Fleischergasse 11.
La începutul anilor 1890 hotelul Meltzer a fost dat în arendă lui Casper Karl. – vezi cartea de adrese din 1892 și 1895: Casper Karl. (Mediascher Hof) Fleischergasse 11.
La sfârșitul anilor 1890 apare ca arendaș Johann Bonfert. – vezi cartea de adrese din 1898: Mediascher Hof, Fleischergasse 11, Eigentümer: Josef Meltzer ; Hotelier: Johann Bonfert.
La începutul sec al XX-lea hotelul a fost cumpărat de Johann Bonfert care îi va schimba numele în „Hotel Bonfert”. – vezi cartea de adrese din 1904: Bonfert Johann. (Mediascher Hof) Fleischergasse 11.
În cartea de adrese din 1908 hotelul apare sub denumirea de Hotel Bonfert: Bonfert Johann. (Hotel Bonfert) Fleischergasse 11.

Următoarele informații despre istoria clădirii str. Mitropoliei 7 se pot citi pe site-ul web – patrimoniu.sibiu.ro:
„După 1875 hotelul este cumpărat de Josef Meltzer care îl renovează dându-i aspectul de astăzi cu faţada în stil eclectic, extinde clădirea în curte şi adaugă încă un corp. Schimbă denumirea în Hotel Meltzer. Hotelul dispunea de o cameră cu trofee de vânătoare.
La începutul sec. XX hotelul este cumpărat de Johann Bonfert, care îl avea în arendă înca din 1898, iar în 1906 îi schimbă denumirea în Hotel Bonfert.
Din 12 octombrie 1930 la conducerea hotelului vine Hans Sattler.
În ianuarie 1934 hotelul este cumpărat de Ioan Gherasim care îl transformă în Hotel-restaurant Metropol deschis la 1 aprilie 1936.
Din 1 februarie 1939 se schimbă în Restaurant-Hotel Union al lui V. Răcuciu şi B. Gotia. Era hotel de cat. II;
Hotelul este închis în 1948.”

0

Biserica Evanghelică din Piața Huet/ Sibiu, văzută dinspre nord. Se pare că această fotografie a fost realizată de fotograful și pictorul sibian Theodor Glatz cu un Pantoskop al firmei Busch, dotat cu un obiectiv cu o lentilă cu unghi larg.
În anii 1860 (66/67) Theodor Glatz fotografiază latura sudică a Bisericii Evanghelice din Sibiu. În această fotografie se vede ceasul vechi pe turnul bisericii. Există o reproducere fotografică după același clișeu de sticlă (negativ retușat/ prelucrat) realizată post 1881, după montarea ceasului nou cu cadran negru pe turnul Bisericii Evanghelice. Această variantă anacronică a fost datată greșit din cauza ceasului nou din 1881 montat în negativul din anii 1860. Se presupune că și fotografia Bisericii Evanghelice văzută dinspre sud a fost făcută cu un Pantoskop al firmei Busch, dotat cu un obiectiv cu o lentilă cu unghi larg. Sursa foto: Gheorg Schönpflug von Gambsenberg.

0

Ilustrația „Ansicht der evangelischen Pfarrkirche von der Südseite in Hermannstadt“ apare în lucrarea cunoscutului pastor, poet și traducător sas Martin Samuel Möckesch: „Die Pfarrkirche der Augsb. Conf. Verwandten zu Hermannstadt” (Biserica parohială de Confesiune Augustana din Sibiu) publicată în anul 1839. În această ilustrație, realizată după o litografie, se vede ceasul solar de pe fațada pridvorului sudic al Bisericii Evanghelice.

În gazeta „KORESPONDENZBLATT des Vereins für Siebenbürgische Landeskunde“ (nr.8) apărut în Sibiu la data de 15 august 1883 a fost publicat articolul „Die Sonnenuhr an der Hermannstädter Kirche“ (Ceasul solar de pe Biserica parohială evanghelică din Sibiu) din care aflăm că ceasul solar de pe fațada pridvorului sudic al Bisericii Evanghelice din Sibiu a fost aplicat în anul 1561. Ceasul solar, renovat/ restaurat în anii 1662 și 1751, indica pe lângă ora exactă și perioada anuală a zodiilor în funcție de lungimea umbrei aruncată de gnomon. Din păcate ceasul solar a fost supravopsit/ deteriorat parțial în cursul unor renovări efectuate în prima jumătate a secolului al XIX-lea, deoarece în fotografiile realizate în a doua jumătate a secolului (de exemplu în fotografia lui Theodor Glatz din anul 1866/67 și cea realizate la festivitatea de inaugurare a monumentului Episcopului Georg Daniel Teutsch din 19 august 1899) picturile din preajma cadranului solar lipsesc!
În articolul din gazeta „KORESPONDENZBLATT des Vereins für Siebenbürgische Landeskunde“ este menționată și lucrarea lui Martin Samuel Möckesch: „Die Pfarrkirche der Augsb. Conf. Verwandten zu Hermannstadt” (Biserica parohială de Confesiune Augustană din Sibiu). Descrierea „destul de profundă“ a Bisericii Evanghelice din Sibiu, publicată de Möckesch 1839, l-a făcut cunoscut publicului de specialitate interesat de conservarea artei și a monumentelor. În anii următori a scris numeroase articole în această direcție pentru reviste și calendare interne și străine, precum „Transsilvania”, „Beiblatt zum Siebenbürger Boten” (Suplimentul Mesagerului Transilvaniei).

Ceasul solar de pe pridvorul sudic este menționat de cronicarul sibian Emil Sigerus în „Cronica orașului Sibiu” din 1929 și în cartea „Despre vechiul Sibiu” // „Vom alten Hermannstadt” vol.3, (1928) la pagina 36 și 37.
Ceasul solar cu 12 simboluri zodiacale și stema orașului Sibiu de pe fațada pridvorului sudic al Bisericii Evanghelice a fost înlăturat în anul 1910 cu ocazia lucrărilor de renovare efectuate la sfârșitul primului deceniu al sec. al XX-lea. (ilustrație din arhiva grupului de Facebook Alt-Hermannstadt)

Martin Samuel Möckesch, o personalitate importantă a intelectualității săsești, s-a născut în 11 noiembrie 1813 la Rusciori (germ.: Reußdörfchen/ magh.: Oroszcsür, Roszcsür/ lat.: Villa Rutenorum) în familia pastorului Johann Michael Möckesch și a decedat în 15 aprilie 1890 la Sibiu.
„După absolvirea Școlii gimnaziale din Sibiu în 1835 îl găsim învățător în comuna Cristian pentru scurt timp însă, deoarece un an mai târziu pleacă la Berlin pentru a studia filozofia. După absolvirea studiilor de teologie în țară în 1839 va ocupa în perioada postul de profesor la Școala elementară, iar ulterior la nou înființata școală de meserii din Sibiu. În același timp publică primele două poezii în original şi traduceri, Jalea înstrăinatului şi Voinicul şi murgul în revista Transsilvania, Beiblatt zum Siebenbürger Boten. Doi ani mai târziu publică traduceri din limba română, Geistiliche Lieder în walachischer Sprache, dorind să facă cunoscută poezia populară românească şi compatrioţilor săi. În 1845 este ales preot paroh al comunității din Bungard, Sibiu; aici vă sprijini cu bani (obținuți din vânzarea volumului său Geistliche Lieder în walachischer Sprache) cumpărarea unui instrument de orgă în biserica evanghelică din localitate. În anii următori vă fi ales preot paroh în Făgăraș, Târnava, Marpod până în 1870 când pleacă la București unde vă conduce împreună cu soția o școală germană privată, predând atât în germană cât și în românește. Vă trebui să renunțe însă la activitatea didactică datorită astmului de care suferea, întorcându-se la Sibiu în Moare la 15 aprilie 1890 în Spitalul orășenesc din Sibiu.”

1

Renumitul pictor sibian Franz Neuhauser cel Tânăr (1763-1836) realizează în anul 1816 un tablou în care apare Biserica parohială evanghelică din Sibiu văzută dinspre sud. Pe fațada pridvorului sudic se distinge deasupra intrării un ceas solar mare cu stema orașului Sibiu poziționată sub tija metalică (gnomon).

Următoarele informații interesante despre acest ceas solar găsim în cartea cronicarul Emil Sigerus „Despre vechiul Sibiu” // „Vom alten Hermannstadt” vol.3, (1928) la pagina 36 și 37:
>1751 wird „bei Gelegenheit der Uhr-Reparation” beschlossen, das Glockenspiel auf dem großen Kirchturm noch mit zwei neuen Metallbecken zu ergänzen, „welche mit denen schon droben vorhandenen Becken harmonieren sollen“. Für dieses Glockenspiel werden noch zwei neue hölzerne Figuren mit fl. 20.- angekauft und werden sowohl diese, wie die beiden schon vorhandenen Figuren neu angestrichen. Auch die Sonnenuhr „mit den 12 Himmelszeichen“, die sich über dem Südeingang der Kirche befand, wird im gleichen Jahr „neugema(h)lt und angestrichen.“<
>În 1751, „cu ocazia reparaţiilor la ceas”, se decide adăugarea a două clopote metalice noi la carillonul de pe turla mare a bisericii, „care să se armonizeze cu clopotele deja existente”. Pentru acest carillon se cumpără două figurine noi din lemn cu fl. 20.- și atât acestea cât și cele două figurine existente sunt revopsite. Și ceasul solar „cu cele 12 semne cerești”, care se află deasupra intrării de sud a bisericii, este „repictat și vopsit” în același an.<
Din cartea lui Sigerus aflăm că în turla Bisericii Evanghelice funcționa un „carillon” (Glockenspiel) pentru care au fost achiziționat în anul 1751 două clopote noi (zwei neue Metallbecken) și două „figurine” noi din lemn (zwei neue hölzerne Figuren) contra sumei de 20 florini (fl. Florin = Gulden). Carillonul apare și în pictura lui Neuhauser!
Ceasul solar de pe pridvorul sudic este menționat de Sigerus și în „Cronica orașului Sibiu” din 1929:
>1752 – 22.3. Die Sonnenuhr über dem Westeingang der Stadtpfarrkirche wird erneuert.<
>1752 – 22.3. Ceasul solar deasupra intrării de sud a Bisericii parohiale a fost reînoit<

În gazeta „KORESPONDENZBLATT des Vereins für Siebenbürgische Landeskunde“ (nr.8) apărut în Sibiu la data de 15 august 1883 a fost publicat articolul „Die Sonnenuhr an der Hermannstädter Kirche“ (Ceasul solar de pe Biserica parohială evanghelică din Sibiu) din care aflăm că ceasul solar de pe fațada pridvorului sudic al Bisericii Evanghelice din Sibiu a fost aplicat în anul 1561. Ceasul solar, renovat/ restaurat în anii 1662 și 1751, indica pe lângă ora exactă și perioada anuală a zodiilor în funcție de lungimea umbrei aruncată de gnomon. Din păcate ceasul solar a fost supravopsit/ deteriorat parțial în cursul unor renovări efectuate în prima jumătate a secolului al XIX-lea, deoarece în fotografiile realizate în a doua jumătate a secolului (de exemplu în fotografia lui Theodor Glatz din anul 1866/67 și cea realizate la festivitatea de inaugurare a monumentului Episcopului Georg Daniel Teutsch din 19 august 1899) picturile din preajma cadranului solar lipsesc!
Ceasul solar cu 12 simboluri zodiacale și stema orașului Sibiu de pe fațada pridvorului sudic al Bisericii Evanghelice a fost înlăturat în anul 1910 cu ocazia lucrărilor de renovare efectuate la sfârșitul primului deceniu al sec. al XX-lea. (ilustrație din arhiva grupului de Facebook Alt-Hermannstadt)

Detaliu cu ceasul solar și carillonul din turn

0

Cartea poștală tipărită la editura Jos. Scholz din Meinz a fost pusă în vânzare în anii 1920/30 la editura Krafft & Drotleff A.G. din Sibiu, vezi ștampila pe verso: „Fach- und Gebrauchsbücher / KRAFFT & DROTLEFF A. G. / Hermannstadt – Sibiu” (Manuale și cărți de utilizare / KRAFFT & DROTLEFF A. G. / Hermannstadt – Sibiu”). Ilustrație de Arpad Schmidthammer la povestea Scufița Roșie // Rotkäppchen din cartea cu povestiri scrisă de frații Grimm Basme Grimm // Grimms Märchen apărută la Scholz’Künstler-Bilderbücher.
Textul la ilustrație: „Da waren alle drei vergnügt;… die Großmutter aß den Kuchen und trank den Wein, den Rotkäppchen gebracht hatte, und erholte sich wieder.“ // „Si toți trei au fost fericiți; bunica a mâncat prăjitura, a băut vinul (roșu!) adus de Scufița Roșie și s-a însănătoșit”. Carte poștală din colecția personală.

0

Fotografia „Ursari pe Spinarea Câinelui” a fost realizată la mijlocul anilor 1880 în Sibiu // Hermannstadt // Nagyszeben pe str. Hundsrücken // Spinarea Câinelui. Din 1934 această stradă se numește str. Centumvirilor.

Cu toate că strada Centumvirilor (Centumviri: Centum = 100, viri = bărbați / un consiliu format dintr-o sută de cetățeni, în germană „Hundertschaft”) era cunoscută în trecut sub denumirea de Hundsrücken (tradus: Spinarea Câinelui) se pare că numele străzii NU se trage de la cuvântul „Hund” = câine și nici de la „Rücken” = spinare.
Se presupune că denumirea veche „Auf dem Hannersrucken” provine de la cuvântul „Hann” = villic (săsește „Hunn”) care locuia pe această străduță îngustă, în germană = „ric” (spațiu, potecă, drum îngust între două clădiri).
La mijlocul sec. 17, numele străzii a fost schimbat în „Johannis Reg” și „Johannisrücken”. În sec. 19 apare sub denumirea „Hundsrücken” (vezi: „1811 – Casa de sub Dealul Johannis dar și Spinarea câinelui“ // „Haus unter dem Johannes Reeg oder auch Hundsrücken”). Fotografie din arhiva familială.

0

Strada Cisnădiei // Heltauergasse și vechiul hotel La Împăratul Romanilor // Zum Römischen Kaiser demolat 1891. Ilustrație din arhiva personală.

0

În fotografie apare vechiul hotel Zum Römischen Kaiser // La Împăratul Romanilor, primul han din Sibiu documentat deja în 1555. La început hanul oșășenesc purta denumirea La Sultanul Turcilor // Zum Türkischen Sultan, schimbată la începutul sec. 18 în La Steaua Albastră // Zum Blauen Stern. La începutul deceniului 1770 Philipp Collignon arendează hanul și schimbă denumirea în Împăratul Romanilor // Römischer Kaiser. Fotografie din arhiva grupului de Facebook Alt-Hermannstadt.

0

În această fotografie rară, realizată la mijlocul anului 1894 în Sibiu, se vede clădirea construită în anul 1892 pentru Comandamentul corpului de armată cezaro-crăiesc // Armeekorpskommando des 12. K.u.K Armee-Korps pe locul unde se afla vechiul hotel Zum Römischen Kaiser // La Împăratul Romanilor, considerat cel mai vechi han din Sibiu – documentat deja în 1555.
La început hanul oșășenesc purta denumirea La Sultanul Turcilor // Zum Türkischen Sultan, schimbată la începutul sec. 18 în La Steaua Albastră // Zum Blauen Stern. La începutul deceniului 1770 Philipp Collignon arendează hanul și schimbă denumirea în Împăratul Romanilor // Römischer Kaiser.
În corpul din partea dreaptă a clădirii vechi se afla o sală de dans de la care se trage vechea denumire a străzii „Ulița Balului” // „Ballgasse”, astăzi un tronson al străzii A. Xenopol.

Ulița Balului pornea din intersecția cu str. Cisnădiei lângă vechiul hotel Împăratul Romanilor // Römischer Kaiser și se termina în intersecția cu str. Măcelarilor lângă clădirea în care se afla Curtea Mediașului // Mediascher Herrenhof.
Ulița Balului a fost obturată la mijlocul anilor 1780 prin ridicarea Bisericii Reformate (1784-1786) pe tronsonul nord-vestic al străzii lângă Curtea Mediașului. În 1875 baronul Samuel von Brukenthal a construit o anexă gospodărească (grajd) în curtea a doua, la capătul sud-vestic al parcelei spre str. Xenopol. În 1786 congregația bisericească reformată a extins casa parohială până la Biserica Reformată. Cu această ocazie a fost amenajat un pasaj pietonal îngust între str. Măcelarilor și str. A. Xenopol cu o trecere boltită sub casa parohială.

Pe Ulița Balului se aflau trei săli de dans. Sala Redută // Redoutensaal, cea mai cunoscută sală de dans din Sibiul acelor vremuri, se afla în corpul cădirii colț cu strada Mica uliță transversală (astăzi str. A. Xenopol) și aparținea de vechiul hotel Împăratul Romanilor // Römischen Kaiser.
Vis-à-vis de sala Redută se afla intrarea din spate în sala de dans amenajata în corpul din spate al clădirii baronului Lambert von Möringer. În casa baronul Lambert von Möringer au avut loc spectacole de teatru în perioada anilor 1768-1783. Pentru a facilita accesul în sala de teatru a fost amenajata o trecere dinspre uliță Balului în anul 1769. În sala de dans s-au organizat baluri până în primăvara anului 1810, când orașul a cumpărat casa lui Möringer de la urmașii lui Kleeberg contra sumei de 30 000 Gulden. Clădirea cunoscută astăzi sub denumirea de Casa Albastră se află în Piața Mare nr.5.
Ilustrație din arhiva grupului de facebook Alt-Hermannstadt.

0

De pe pagina patrimoniu.sibiu.ro aflăm că actualul hotel Împăratul Romanilor, inaugurat la 7 septembrie 1895, a fost gazda unui număr impresionant de personalităţi:
„Prinţul moştenitor Ferdinand al României şi Prinţesa Maria, împreună cu Ionel Brătianu (1907), Arhiducele Franz Ferdinand cu soţia (1912), Ministrul plenipotenţial al Olandei Hendrik Müller von Mevenyke (aprilie 1921), doamna Danielle Mitterand, a găzduit trei preşedinţi germani, Roman Herzog, Karl Carstens (1981) şi Johannes Rau, Prinţul Charles, preşedintele Austriei Franz Jonas (1969), preşedinţii României Ion Iliescu şi Emil Constantinescu, etc.”

0

Listă cu restaurante sibiene preluată din cartea de adrese Sibiu editată 1933 în limba germană.

La Luceafărul – Am Bahnhofplatz // Piața Gării
Bere Luther – König Ferdinandring 11 // Piața Mare 11
Boulevard – Einigkeitsplatz 10 // Piața Unirii 10
Central – Elisabethgasse 76 // str. 9 Mai 76
Ardeal – Elisabethgasse 89 // str. 9 Mai 89
Zum Nussbaum // La Nucul – Salzgasse 43 // str. Sării/ str. Constituției 43
Drei Eichen-Restauration // Restaurantul Trei Stejari – Drei-Eichenstrasse 11 // str. Trei Stejari/ Bâlea 11
Gambrinus – Königin Mariagasse 42 // str. Nicolae Bălcescu 42
Villa Flora – Octavian Gogastrasse 17 // Calea Dumbrăvii 17
Zum Eisenbahner // La Feroviarul(?) – Elisabethgasse 74 // str. 9 Mai 74
Zum goldenen Hirsch // La Cerbul de Aur – Königin Mariagasse 10 // str. Nicolae Bălcescu 10
Theaterrestauration // Restaurantul teatrului – Harteneckg. 18 // str. Cetății 18
La Săliștean – Kleiner Ring 25 // Piața Mică 25
Moldova – Rosenanger 8 // Târgu Peștelui 8
New York – Saggasse 26 // str. Turnului 26
La Poenaru – Rosenanger 7 // Târgu Peștelui 7
Popa Luca – Elisabethgasse 66 // str. 9 Mai 66
Zum Jägerhorn // La Cornul Vânătorului – An der Leschkircherstrasse, gegenüber dem Munitionsdepot, ohne Hausnummer // Calea Nocrichului / Stefan cel Mare, vis a vis de depozitul de muniție, fără număr de casă
Römischer Kaiser // Împăratul Romanilor – Königin Mariagasse 2 // str. Nicolae Bălcescu 2
La Decebal – Burgergasse 16 // str. Ocnei 16
Zum weissen Lamm // La Mielul Alb – Burgergasse 11 // str. Ocnei 11
Thomasdiele // Odaia Thomas – Schmiedgasse 19 // str. Faurului 19
Thomaskeller // Pivnița Thomas – Honterusgasse 6 // str. Alexandru Papiu-Ilarian 6
Bahnrestauration // Restaurantul gării – Bahnhofgebäude, Bahnhofplatz 6 // Clădirea gării, Piața Gării 6
Zum goldenen Traum // La Visul de Aur – Metropoliegasse 36 // str. Mitropoliei 36
Unicum – Königin Mariagasse 38 // str. Nicolae Bălcescu 38
Vâlcea – Elisabethgasse 89 // str. 9 Mai 89
Volksbierhalle // Hala populară de bere(?) – Kleiner Ring 12 // Piața Mică 12
Zum Roten Hahn // La Cocoșul Roșu – Elisabethgasse 61 // str. 9 Mai 61

1

Carte poștală tip LEVELEZÖ-LAP pusă în vânzare la libraria sibiana Karl Graef. – „Verlag Karl Graef, Buchhandlung, Hermannstadt.“ // Editura Karl Graef, Librărie, Sibiu.
Cartea poștală expediată din Ocna Sibiului la data de 14 iunie 1901 a fost adresată domnișoarei Grethe Pankiewicz, Nagy Szeben, Wintergasse 11 // Sibiu str. Timotei Popoviciu 11. (carte poștală din colecția personală)

0