„Neastâmpăr“
… 19 …
Neastâmpăr
Uneori mă închizi afară din cap
cu porţi şi zăvoare de fier,
nu mă pot furişa de fel
să te adulmec pe urechi
mentă pe ceafă să-ţi trec.
Furioasă mă învârt atunci în mine
pilesc unghii feline
cresc incisivi de jad
şi coadă întinsă arc.
Sfârtec cuvinte în boboc
coloane de apă urc şi cobor
scurm măruntaie
le fac ghem
încurc pe azi cu ieri…
Nara mea goală caută un miros
de trifoi irlandez şi muşchi pufos
de săpun şi cerneală
şi un miros de teamă.
Ştiu că eşti pitit înăuntru şi taci
cu mâinile pe masă,
ce faci?
Ştiu că râzi zdruncinat
cu ochi furnici,
deschide doar un zăvor
pentru un deget să sap tunel de zâmbet
să cânt,
poate o gaură zgârcită de cheie bătrână
lasă să treacă lumină
cu fir din mine sucit
la sâni primenit.
Deschide îţi zic,
stau lungită pe prag
număr mărgele de jar!
Adriana Moscicki
