„Naștere în doi“
… 17 …
Naștere în doi
Era întuneric şi cald
tocmai mă născusem
umed de sevă trupul…
mă împleteam pe lângă inima ta
cordonul mi atârna plin de viaţă
mă târăsc
cu el în dinţi pe aortă
leg ramură de cuvinte
aşa picur în tine
spun – bea!
Și mă uit prin piele
cum venele mele se umflă şi freamătă
cum înfloreşte în tine culcuş
prin ochi ai petale şi pleoape de frunze
pe buze maci explodează cu sânge
iar trupul întreg copac se făcuse
cu braţe de ramuri şi eu
legănată în ele mereu
aşa mă născusem!
În cer s-a aprins lumina de viaţă
stea atârnată!
Adriana Moscicki
