„Muguri“
… 77 …
Muguri
Cum mă cuprind vipiile
trupul meu lungit pe sub umbra numelui tău în aşteptare
ca şi cum doar din privire ai coborî nişte ploi,
dar nu,
e doar aroma de cardamon şi cafea,
palma asudată peste gura paharului cu zaţ.
Dau capul pe spate şi visez
căldura se mişcă dintr-o parte în alta ca un balon.
Tac deseori
chiar şi mişcările mele se încurcă în valul greu,
am gene de smoală şi buze smălţuite
aşa algele expuse luminii în reflux,
cu toate aromele despletite pe umeri
şi picioarele uscate pe stâncă.
Țip şi cerul nu se despică, nici sunet nu se ridică din gît
doar în cap amintirea strigătului meu se bălăngăne cu zgomot,
bing-bang, bing-bang
învelişul de piele freamătă şi tresar
îmi cresc muguri în vîrful degetele şi uite cum înfloresc!
Zîmbeşti.
Șiu că arunci fumul ţigării într-un colţ de buză
aşa ca furnalul fabricii de ciocolată în copilărie –
dulce şi înşelător.
Stau şi mă întreb cum pot visa şi cum sunt viaţă,
când ecoul mereu în mine se întoarce!
Dar aştept atingerea aceea
primenită de ploaia dimineţii.
Adriana Moscicki
