„Mit“
… 136 …
Mit
Grădina cu îngeri căzuți
și tu privești așa cu ochii
goi pletele lunecând în jur
o cadră!
Și săsăitul dincolo de perdeaua luminii
chip întunecat.
Nu privi înapoi
nici zborul
nici zvârcolirea hidoasă a întunericului!
Între mine și mine, ca-n ou membrana stă zid sau oglindă
Câte mâini au șerpuit sânii tăi?
și coapsele câți nori au călărit asudând – diminețile?
Doar atingerea ta e marmură,
doar sărutul tău șoaptă și descântec…
Să mă cuprind cu buricele degetelor
unde încep și unde sfârșesc?
Dau capul pe spate
în colcăitul râsului și-n aripi mari te-infășor – Lilith!
Adriana Moscicki
