„Înserare“ /1
… 88 …
Înserare /1
Urechi de timp deschid mari pâlnii
umbre se petrec,
copii ţin de mână mame şi taţi
în mers contururile se schimbă,
ele cresc şi scad, se lungesc pe pământ
până pier.
În cufere dorm cuminţi jucării
clownii îşi suflă în cefe,
păpuşile inerte au ochi de sticlă, goi.
Mătasea rochiilor se destramă cu pocnet
praful lor joacă o clipă în aer, stingher,
un cal de lemn sub năframa deşirată
în galop infinit leagănă coamă neagră şi trup
iute piper.
Mărăcini uscaţi se aprind în inimă cu vălvătaie
departe, soarele sfârâie apusul
adânc în rărunchii mării,
doar camera cuprinsă în joc de înserare
pocneşte cu sunet şi suferă…
Adriana Moscicki
