„În van“
… 12 …
În van
Diminețile lumii le-am iubit
cu lumina și cântecul lor grăbit
geliebte, mi-ai spus, te-am găsit
tu ești femeia și îmi ești de ajuns,
cu degete de ploaie pe trupul tău șiroind
sunt!
Și copacii s-au închis sub coajă
plimb paiața de piele prin lume
sunt goală,
nălucă doar printre pietre
morminte de cuvinte.
Desculță cu tine prin picturi m-am plimbat,
măinile tale cu buze am mângait,
am visat obraji uscați și sărut pe riduri, sub ochi,
uite cum rîd și fac mii de ape in joc!
Lumina de octombrie se lasă în poveste,
nebuni frumoși au fost odată… mai este?
Dezbracată de piele stau pe un scaunel
priviți – luați de mâncați!
Sunt doar carne și oase goale
fără sânge…
cum mergi tu săltat și ți atărnat la piept
inima mea – trofeu împăiat!
Adriana Moscicki
