„În casa mea“
… 111 …
În casa mea
În casa mea se intră cu ochii închişi
hoţ, precum în poveste,
te strecori printre cuvinte furiş.
N-ai teamă!
prin coridoare de catifea şi puf
corpul intreg la îmbrăţişări te cheama.
Am străzi cu case medievale
turnuri de zahăr, porţi dulci
şi ochi de oraş cu gust de migdale.
Uite
salonul cu oglinzi
mereu tu pe tine în urmărire
carusel nebun cu întrebare şi iubire.
E cald înăuntru şi-mi cresc liane
în balansare petrec trup din mine în tine.
De vrei
o poţi cuprinde în palme casa mea,
să o duci la obraz cu mângâiere,
aşa cum ai duce puiul căzut din cuib
tremurînd speriat şi-n aţipire.
De eşti ales,
prin tobogane de cuvinte,
fânâîni de foc și labirint cuminte,
banchet de gală si ospăț de trup,
pudrate mângâieri și roşu sărut,
casa mea inimă te cuprinde
întreg, în legănări plăpânde!
În casa mea se intră cu ochii închişi
tiptil strecurat în tăcere
precum lumina în boabă de miere.
Adriana Moscicki
