„Hoinăreală“
… 29 …
Hoinăreală
Parcă dormeam
dar nu știu exact de era în somn sau aievea
așa vedeam cum din perete se ivește o mînă mare
și mă trage prin cărămidă,
hooo!!! strigam și nimeni nu auzea sau poate
din gura mea nu ieșea vocală,
apoi mergeam așa sărind pe poteca albă de bureți
nu știu cum mă făcusem mică exact ca în poveste
Alice, Alice rîdea motanul tărcat
haaaaaaaaaaaaaaa hahahaa, iar te-ai încurcat!
Fustele mele toate dantelă se înfoiaseră pe drum
și arătam mai degrabă ca o floare
camelie rotunjoară.
N-am tiiimp! n-am tiimp! zise Marele Iepure
pitit bine sub pălărie,
of, am fost în povestea asta!
și am cotit-o la dreapta
acolo este o pădure deasă brodată pe un castel
parcă dormeam, mi-am zis,
e în mine toropeală,
aici am să mă așez 100 de ani în moțăială,
voi scrieți niște povești noi
poate mă plictisesc în somn
și caut aventuri.
Nu, nu cred că dormeam!
Adriana Moscicki
