„Gý primește culori“
… 160 …
Gý primește culori |Viteazul Gý și neasemuitul Cameleon 2
Ahhhh, dragă dragon, trebuie să-ţi mulţumesc pentru excursia minunată! Sunt niţel cam obosit. Ahhhh…, cască şi adormi deîndată. Hmm, ridică Gý din umeri nedumerit, doar el, dragonul e mereu odihnit! Bosumflat îşi adună coada arc şi se cufundă în lac! Cameleonul adormi neîntors încovrigat pe o frunză de mentă verde, el însuşi se făcu nevăzut cu perișori argintii şi sforăia liniştit în aromă picantă. Dimineaţa sosi glorioasă. Dragonul se îţi din lac, se stropi pe faţă, căsca şi întinse mâinile spre cer, trase de degete puţintel şi cu veselie adânc ascunsă sub mustăţi caută cameleonul pitit în buruieni. Cu grijă se furişă în stratul de albăstrele, le miroşi şi strănută peste ele. Praful galben se lipi de solzi albicioşi şi dragonul era chiar caraghios. Apoi dădu de un câmp de urzici striate, ufff… coada i se urzică pe dată! Auuu, auuu, zise dragonul ca ars şi sări de o parte pe imaş. Psiii…, da ce mare gălăgie, dragă Dragon, eu ştiu că suntem în pustie, dar dimineața Cameleonul are nevoie de linişte deplină! Gânduri şi vise adună, rânduieşte şi la micul dejun degrabă se gândeşte!
Bună diminneața, răspunse dragonul ispăşit, să plutim peste nori iată am sosit!… Ah, cu bucurie, dar mi-e foame regească, aş înghiţi toţi caii din câmpie!, zise cameleonul şi hop – limba sări ca un arc, se aşeză pe un cal de iarbă dolofan. Cranţ cranţ – rodea cameleonul cu ochii închişi, scuipă un rest de aripa, se scutură în pripă, ţâţâi din dinţi resturi de insectă şi cu voce tare anunţă, Acum siesta!
Siesta?, se cruci dragonul albinos, puţin stomacul îi era pe dos, dar abia te ai trezit, mâncat şi nimic nu ai lucrat!… Dragă prietene, prin pădurea am umblat şi crede-mă, siesta e cel mai bun lucrat! Deodată, cameleonul rămase cu ochii țintiți pe pielea dragonului aurit! Ha,hahahaha, se auzi râzând zgomotos, pe unde-mi ai umblat?, ai venit pe jos? Solzii tăi albi au pete de culoare, eşti galben ca un gălbenuş de ou copt în soare! Mi-a venit o idee nebună! Hai, vino degrabă, la siesta renunţ, avem treaba! Cameleonul sprinten sări pe corpul lucios, dragonul îşi ridică coadă de jos. În plimbare pornim la mal de lac Majestate, îţi prezint o lume de culori presărate! Dragonul zâmbi în sine, ce cameleon nebun! Cameleonul tărcat lungi picioare, cu două degete prinse o floare şi o scutură pe corpul dragonului uimit – pe dată solzii portocalii s-au primenit! Waou, ce frumos, sunt făcut din bronz!, gândi dragonul fălos. Apoi pe o movilă de pământ negru ca smoala îşi băga dragonul chiar şi gheară. Prin mătrăgune şi felurite ciuperci se tăvăli şi corpul pământ reavăn începu a mirosi! Într-un câmp de curcumă puturos, Dragonul se învărti în sus şi în jos, se frecă de frunze, puse hibiscus în păr… şi cameleonul la fel! Ha, hahaha, ce bucurie cu prieteni să te pierzi în bălărie! Vino să mă cauţi Dragon fioros! mă vezi? Nu mă vezi, sunt aici pe piatră jos! Dragonul era murdar şi tărcat, rîdea de fericire şi de arome îmbălsămat! (Uitase total că e plin de mister, nimeni nu-l vede şi nu-l ştie defel!)
Când soarele sus în suliţa de cer se ivi, corpul Dragonului începu a străluci cu ape verzi şi negre, cu crom şi roşu imperial şi alb de titan şi magentă şi era frumos ca la carnaval! Sunt colorat, Sunt colorat! strigă dragonul chiar tărcat!!! Făcu atâtă zarvă în pădurea de lângă lac, că adunare de dragoni se ivi la atac! Cine tulbură liniştea în împărăţiei? Dragonul tăcu chitic şi se culcă în iarbă. În schimb cameleonul se trezi că aleargă, cu mâinile face mari semne pe cer, sunt aici, sunt aici, să aterizaţi încetinel!
Curioşi, sobor mare de dragoni pluti spre mal de lac, în jurul lui Gý se aşezară la sfat. Gý strânse gura pungă, făcu ochii mari doar floarea de la ureche strălucea rubin şi chilimbar! Ohhh, ce frumuseţe de dragon, şoptiră cei mari, eşti un dragon oriental?… Hmmmm, îşi drese cameleonul glasul subţirel, stimată adunare, dragi dragoni fioroşi, vi-l prezint pe Gý, dragonul ce merge pe jos! Nevăzut el se face în câmpul de flori şi asta-i o tehnică de cameleon! dar în nori când pluteşte el e perlă sclipitoare, la el nu te uiţi, mai degrabă strănuţi în soare! Soborul de dragoni hărăi zâmbet ascuns sub solzi – de fapt de râs se tăvăleau pe jos! Ce idee năstruşnică şi ce valet şugubăţ, Gý albinosul ce merge pe jos, frumos ca o broşă în iarbă străluceşte şi toţi aplaudară, cât ai zice peste! Bravooo, bravooo… Gý de azi eşti cavaler! În împărăţie vei primi o moşie! În zgomot de cozi învârtite cu onor, dragonii se ridicară plutind în zbor. Camaleonul tărcat era extrem de extenuat, un cărăbuş ar fi bine de păpat. Gý îl ridică în palmă binişor, fornăi pe nări şi-i mulţumi cu zâmbet lăbărţat: pentru culori îţi mulţumesc dragă Cameleon. Te numesc secretar personal în probleme de stil, vei fi responsabil cu alegeri de pistili şi arome de frunze şi flori şi cu spălatul în nori! Gý cel albinos e cavaler şi are moşie dar ştie la inima prieteni dragi să ţie! Şi Gý pluti peste glob în sus şi în jos cu Cameleonul prins la ureche, cântând duios.
Adriana Moscicki
