Alt-Hermannstadt // Sibiu // Nagyszeben

„Durch die Gassen von Hermannstadt mit Emil Sigerus // Pe ulițele orașului Sibiu cu Emil Sigerus“

* * *

Geschichten aus dem Rosengarten // Povești din Grădina Trandafirilor
(III)

* Firme și Rreclame realizate în Sibiu în sec. 18-19-29 *

* Von Firmen und Schildern aus früheren Zeiten // Despre firme și reclame de altădată *

Strada care poartă din 1921 numele Târgu Vinului apare în documentele vechi sub denumirea de: Of(auf) dem Anger (Pe pajiște), Kleiner Anger (Mica pajiște), Weinanger (Târgul Vinului). La intersecția străzii Târgu Vinului (Weinanger) cu str. Târgu Peștelui (Rosenager) se află o mică piață de formă triunghiulară. Puțini stiu că pe locul acestei piețe se afla în trecut o grădină frumoasă numită Grădina Trandafirilor // Rosengarten, nume de la care se trage și denumirea germană a străzii Rosenanger, astazi str. Târgu Peștelui. Terenul pe care se afla Grădina Trandafirilor era cunoscută sibienilor din perioada interbelică sub denumirea de Piața Brânzei, deoarece era locul unde veneau cei din Mărginime cu produse din prelucrarea laptelui, dar și cu produse de lână!

Pe vremea când nu existau tehnologiile și materialele necesare pentru realizarea firmelor și reclamelor cu litere tăiate din folii autocolante cu ajutorul unui cutter-plotter, nici inscripții prin procedeul de decupare/ gravare CNC, nici tehnologia tiparului digital și nici reclame cu LED, se afla în Sibiu un atelier de pictură firme bine cunoscut sibienilor în perioada anilor 1950-1980. Atelierul Pictură Firme, sau cum apare în actele vremii – Atelier 30 Pictori – aparținea de coop. Igiena Sibiu și funcționa în clădirea str. Târgu Vinului 4.

~~~o~~~

O scurtă istorie despre firme și reclame relizate în orașul Sibiu // Hermannstadt // Nagyszeben în perioada sfârșitul sec. al XVIII-lea – începutul sec. XX. Textele au fost tradus în limba română din capitolul intitulat „In den Gassen” // „Pe ulițe” din cartea renumitului etnograf, colecționar și istoric sibian Emil Sigerus – „Vom alten Hermannstadt” // „Despre Sibul vechi” (vol I/1922). În parantezele pătrate sunt notate informații suplimentare:

„În timp ce în ultima jumătate a sec. al XIX-lea, pavajul drumurilor a sporit curățenia și străzile au primit un aspect mai plăcut, culorile clădirilor, dimpotrivă, au devenit mai monotone și mai plictisitoare datorită fațadelor zugrăvite mai ales în gri-maro sau verde. În trecut șirurile de case obișnuiau să ofere imagini prietenoase și colorate datorită fațadelor care alternau în nuanțe de galben, verde, roșu șau albastru; în plus, în perioada Biedermeier existau clădiri zugrăvite în violet și alb-negru.
În 1868 clădirile de pe str. Cisnădiei // Heltauergasse, aflate pe partea cu numere impare* și anume nr. 1-31, aveau următoarele culori: verde deschis; mov cu verde și alb; negru grafit cu alb; roz carmin; galben; roșu; galben; verde; verde; galben deschis; negru grafit cu alb; roz; verde deschis; maro de ciocolată; galben; verde. Pe partea opusă (nr. 2-16) aveau următoarele culori: galben; verde; galben; verde; verde deschis; roz; galben; gri. Rozul și carminul erau culori des folosite pentru zugrăvirea fațadelor clădirilor în Sibiu, în timp ce casele vopsite în albastru erau mai rare. [*aflate pe partea cu numere impare: aici Sigerus se referă la numerotarea nouă a străzii Heltauergasse efectuată 1872, când clădirile pe latura vestică au primit numere pare și cele pe latura estica numere impare. În 1868 clădirile aveau numerotare continuă!]
Numeroasele reclame pictate se potrivesc perfect cu imaginea plăcută creată prin alternarea culorilor fațadelor. Influența vieneză era evidentă. Poetul H. C. Andersen a scris: „Piețele mai mari din Viena și străzile principale oferă aspectul unei galerii cu picturi; fiecare magazin are raclama proprie frumos pictată”. Străzile din Sibiu nu aveau o decorație atât de bogată, deoarece nu existau atâtea magazine ca la Viena… totusi, aproape fiecare magazin din Sibiu avea o reclamă proprie, pictată intr-o maniera mai mult sau mai puțin artistică.

Astfel atârna deasupra fiecărui magazin de tutun [tutungerie] o reclamă pictată, reprezentând un turc fumănd o pipă orientală [ciubuc], sau cel puțin o reclamă reprezentând un cap de turc. Deja în 1779 exista la Sibiu un comerciant de tutun pe nume Johann Meltzer [Trafikant Johann Meltzer], numit maestrul capului turcesc „Kopftürkenmeister” după numele magazinului său. Desigur, el însuși a semnat „arendator tutun La Capul Turcului” // „Tabak-Arendator zum Türkenkopf“.
Chiar mai veche decât reclama comerciantului de tutun Melzer era cea a farmacistului Josef Schäffer [de la farmacia din Piața Mică – astăzi nr. 26]. În 1760 Schäffer a informat magistratul orașului că intenționează să instaleze o reclamă cu omului sălbatic* pentru a prezenta numele farmaciei sale // „einen wilden Mann im Schilde aufzurichten, um die Benennung seiner Apotheke vorzustellen“. [*Omul sălbatic este o ființă antropomorfă în credințele populare din zonele vorbitoare de limbă germană și slavă.]
În 1820 farmacistul Petrus Sigerus l-a insărcinat pe pictorul Franz Neuhauser [cel Tânăr] să picteze contra sumei de 60 de florini două tablouri pentru ușile farmaciei sale din Piața Mare [astăzi nr. 9]. Deasupra ușilor se afla de asemenea o reclamă pictată de același pictor, reprezentând un leu odihnindu-se în fața unei grote/ peșteri. Astfel toți, și analfabeții, înțelegeau că acolo se afla farmacia La Leu sau Farmacia Leului // Löwenapotheke.
O aripă de ușă pictată cu reclama farmaciei La Vulturul Negru // Zum Schwarzen Adler se află astazi [adică 1922] în muzeul baronului Brukenthal. Pe ușă este înfățișat un asistent farmacist zdrobind cu un pistil substanțe medicinale într-un mojar mare.
Cele două reclame pictate 1851 de renumitul pictor sibian Theodor Sockel pe cele două uși ale farmaciei lui Carl Molnar La Vulturul Imperial // Zum Reichsadler au o anumită valoare artistică. Una din picturile o arată pe Higia, zeița sănătății din mitologia greacă, într-un halat maro-galben poziționată într-un peisaj împădurit, cealaltă pictură îl arată pe Asclepios, zeul medicinei în mitologia greacă, înfășurat într-o togă roșie stând în fața unui grup de roci. În același an, pictorul Heinrich Trenk a pictat un miner în mărime naturală pentru Magazinul de fier și articole Nürnberger // Eisen- und Nürnberger Warengeschäft al lui Pr. Zacharias. Magazinul de confecții La ducele de Reichstadt // Zum Herzog von Reichstadt al lui J. A. Popp avea o ușa decorată cu portretul ducelui de Reichstadt, o copie reușita după originalul dnei Amerling.
În Piața Mare se afla magazinul La Elefantul Maro // Zum Braunen Elephanten al lui Johann Fleischer. În Piața Mică se aflau magazinele La Inorog // Zum Einhorn, La Leu // Zum Löwen și La Tigru // Zum Tiger, fiecare reclamă pictată cu motivul corespunzător denumirii magazinului. Un astronom gânditor putea fi admitat la magazinul opticianului R. Heinrich din Piața Mare. Astronomul, înfășurat într-un halat roșu închis, ținea un telescop într-o mână și se sprijinea de un glob mare. Capul frumos pictat indica un pictor mai talentat.
Pe Pajiște // auf der Wiesen, în clădirea din Piața Friedrich Schiller colț cu str. Timotei Popovici se afla în anii 1780 tipografia lui Martin Hochmeister. Pe fațada spre Timotei Popovici exista o pictură murală care ilustra vizita împăratul Josef al II-lea în această tipografie (în data de 17 iulie 1786). Împaratul, îmbrăcat într-o haina roșie, era poziționat lângă casete cu litere de tipar [Setzkästen]. Este posibil ca pictura să fi fost realizată de Franz Neuhauser [cel Tânăr] după construirea clădirii în 1798. Se pare că stema mare de pe latura clădirii spre Piața Schiller a fost realizată de același pictor.

Marcarea hanurilor și crâșmelor cu firme pictate este un obicei care datează de pe vremea când școala nu era obligatorie. Totuși, acolo unde nu exista nicio firma sau semn, atârna deasupra ușii o legatură mare de talași [Hobelscharten] pentru a atrage atenția trecătorilor că acolo se afla un han sau o crâșmă.
În Piața Mare, nu departe de Palatul Brukenthal, se afla crâsma La Ursul Negru // Zum Schwarzen Bären. Deasupra porții de intrare atârna o reclamă pictată cu imaginea unui urs negru.
Reclama unei pisici negre pe fațada unei clădiri pe str. Cisnădiei // Heltauergasse indica existența unui crâsme/ vinărie [Weinhaus] cu același nume [La Pisica Neagră // Zur Schwarzen Katze]. Un miel alb se afla pe fațada unei clădiri de pe str. Ocnei // Burgergasse [La Mielul Alb // Zum weißen Lamm] și un leu mare, alb putea fi admirat pe fațada roz a unui han de pe str. Andrei Șaguna // Mühlgasse [La Leul Alb // Zum weißen Löwen]. Pe partea cealaltă a străzii Șaguna straluceau trei inimi roșii (de sânge) informând căruțașii din Seghedin, care nu știau să citească, să se oprească la hanul lor [La Trei Inimi // Zu den drei Herzen].”

~~~o~~~

Textul original în limba germană din capitolul intitulat „In den Gassen” // „Prin ulițe” din cartea renumitului etnogrfa, colecționar și istoric sibian Emil Sigerus – „Vom alten Hermannstadt” // „Despre Sibul vechi” (vol I/1922).

„Während in der letzten Hälfte des XIX. Jahrhunderts die Reinlichkeit durch das Pflaster zunahm und die Wege ein besseres Aussehen bekamen, wurden die Häuserreihen dagegen durch den überhandnehmenden graubraun-grünen Anstrich der Facaden eintöniger und langweiliger. Früher boten die Häuserzeilen freundliche, farbenfrohe Bilder. Gelb, Grün, Rot und Blau wechselten miteinander; dazu kamen in der Biedermeierzeit noch Violett und Schwarz-Weiß. In der Heltauergasse hatten die Häuser (1868) auf der (jetzt) ungeraden Seite, u. zw. Nr. 1-31 folgende Farben: hellgrün; violett mit grün und weiß; graphitschwarz mit weiß; karminrosa; gelb; rot; gelb; grün; grün; hellgelb; graphitschwarz mit weiß; rosa; hellgrün; chokoladebraun; gelb; grün. Auf der gegenüberliegenden Seite (Nr. 2-16) gelb; grün; gelb; grün; hellgrün; rosa; gelb; grau. Rosa und karminrot waren allgemein beliebte Facadefarben in der ganzen Stadt, wogegen sich blau angetünchte Häuser seltener sehen ließen.
In das fröhliche Bild, das die Gassen bei dem Farbenwechsel ihrer Häuser aufwiesen, paßten die vielen bemalten Firmenschilder vortrefflich hinein. Bei diesen war Wiener Einfluß zu erkennen. Der Dichter H. C. Andersen schrieb: „Wiens größere Plätze und Hauptstraßen bieten den Anblick einer Bildergalerie dar; jeder Laden hat sein hübsch gemaltes Schild“. Nun einen so reichen Bilderschmuck zeigten die Gassen in Hermannstadt nicht, denn es waren ja auch nicht eine solche Menge Geschäftsläden wie in Wien, hier vorhanden, ja sie waren sogar bis in die Mitte des vergangenen Jahrhunderts nur sehr spärlich zu finden.

Aber fast jeder Laden hatte sein mehr oder weniger kunstvoll gemaltes Schild. So hing an jedem Tabakladen ein gemalter, seinen Tschibuk rauchender Türke, oder wenigstens der Kopf eines Türken. Schon 1779 gab es hier einen Trafikanten Johann Meltzer, der nach seinem Ladenschild der „Kopftürkenmeister“ genannt wurde. Er selbst freilich unterfertigte „Tabak-Arendator zum Türkenkopf“. Noch älter als dieses Trafikschild war jenes des Apothekers Josef Schäffer, der 1760 dem Magistrat anzeigte, daß er beabsichtige, „einen wilden Mann im Schilde aufzurichten, um die Benennung seiner Apotheke vorzustellen“. Der Apotheker Petrus Sigerus ließ sich 1820 von dem Maler Franz Neuhauser für die Türen seiner Apotheke zwei Bilder für 60 Gulden malen. Auch oberhalb der Türen befand sich ein Schild, vom selben Maler gemalt, das einen vor seiner Höhle ruhenden Löwen darstellte. Nun wußte auch jeder Analphabet, daß da die „Löwenapotheke“ war. Ein bemalter Türflügel der Apotheke „Zum schwarzen Adler“ ist jetzt in dem Baron Brukenthal’sehen Museum. Auf diesem Türflügel ist ein Apothekergehilfe dargestellt, der in einem großen Mörser Medikamente zerstößt. Von einigem künstlerischen Wert sind zwei noch vorhandene Türbilder der Apotheke Molnar, die von dem Maler Theodor Sockel 1851 gemalt wurden. Auf dem einen Bild ist Hygiea in braun-gelbem Gewände, in waldiger Landschaft stehend, dargestellt, auf dem anderen Aesculap in eine rote Toga gehüllt, vor einer Felsengruppe. Im selben Jahr malte für das Eisen- und Nürnberger Warengeschäft Fr. Zacharias der Maler Heinrich Trenk einen Bergmann in Lebensgröße. Die Schnittwarenhandlung J. A. Popp ließ ihre Ladentüre mit dem Portrait des Herzog von Reichstadt, einer guten Kopie nach Fr. Amerling, schmücken.
Auf dem Großen Ring war dann noch die Warenhandlung des Johann Fleischer „Zum braunen Elephanten“; die Geschäfte „Zum Einhorn“, „Zum Löwen“ und „Zum Tiger“, sämtliche mit den entsprechenden gemalten Ladenschildern, befanden sich auf dem Kleinen Ring. An dem Geschäft des Optikers R. Heinrich war ein nachdenklicher Astronom zu sehen. Er war in ein dunkelrotes Gewand gehüllt, hielt in der Hand ein Fernrohr und lehnte an einem großen Globus. Der schön gemalte Kopf ließ einen besseren Maler erkennen. Die letztgenannten Schilder befanden sich auf dem Großen Ring. Auf der Wiese ließ M. Hochmeister direkt auf die Wand über seiner Buchdruckerei den Besuch Kaiser Josef II. in dieser Druckerei (17. Juli 1786) hinmalen. Da sah man den Kaiser im roten Rock zwischen den Setzerkästen stehen. Das Bild dürfte wahrscheinlich nach der Erbauung des Hauses (1798) von Franz Neuhauser gemalt worden sein. Vom gleichen Maler wird auch das große Landeswappen an der dem Schillerplatz zugekehrten Seite desselben Hauses stammen.

Die Wirtshäuser mit gemalten Schildern kenntlich zu machen ist eine Sitte, die aus der Zeit ohne Schulzwang herrührt. Wo ein Schild aber nicht vorhanden, da hing ein Bund Hobelscharten, um auf das Vorhandensein des Wirtshauses aufmerksam zu machen. Auf dem Großen Ring war ein Wirtshaus, unfern vom Baron Brukenthal’schen Palais, „Zum schwarzen Bären“, der denn auch auf dem über dem Einfahrtstor hängenden Schilde abgebildet war. In der Heltauergasse zeigte die aufgemalte schwarze Katze ein beliebtes Weinhaus an. Ein weißes Lamm paradierte in der Burgergasse und an der rosafarbenen Facade eines Einkehrhauses in der Schagunagasse, der früheren Mühlgasse, war ein großer weißer Löwe zu sehen. Ihm gegenüber leuchteten drei blutrote Herzen und luden die Szegediner Fuhrleute, die nicht lesen konnten, ein, im Einkehrhaus zu den „3 Herzen“ Rast zu halten.”

Fotografia color arată reclama la coniacul Czuba-Durozier de pe fațada clădirii str. Mitropoliei 26 (Fleischergasse), realizată în perioada antebelică pentru magazinul lui Hans Balthes.

(Ilustrație din arhiva grupului de facebook Alt-Hernmannstadt)

~~~o~~~

Cap. I „Schildermaler-Werkstatt | Weinanger No. 4 // Atelier Pictura Firme | Târgu Vinului nr. 4” se poate citi aict: LINK
Cap. II
„Vier Schätze des Gelehrtenzimmers // Patru Comori ale Camerei de Studiu” se poate citi aici: LINK

Cap. IV „Erste Siebenbürger Walzenkäsefabrik // Prima fabrică de brânză de oaie din Ardeal” se poate citi aici: LINK

Eine Antwort schreiben

Deine E-Mail-Adresse wird nicht veröffentlicht. Erforderliche Felder sind mit * markiert