„Din amintiri“
… 120 …
Din amintiri
Intru în podul bunicii cu lumina cernută,
căldura se scurge prin pereți
și împietrește în faguri de viespe, mută.
Bunica pune nucile la uscat pe podea
și ele se schimbă la fața și-n vreme
coboară scara în tăcere
așezate în cozonaci de Crăciun sau de Paște.
Borcanele închid timpul sub celofan.
În damigene sughită un cocian.
Iată, în colț stivuite cărți străine:
ele vorbesc despre regat, regi și regine.
Eu fumez țigările ascunse sub ziare
și ele mor sfârăind – țigări Regale.
Bunicul cântă la scripcă și la biserică.
Mâinile lui pătate desfac nuci verzi, cocoșei,
mâinile lui sapă în grădină bulgări grei
monezi de fier și argint înșirate în prispa comori
ochii lui limpezi se umplu de nori.
Bunica ține bănuții în batistă și socotelile în cap,
mă descântă pe frunte cu făină, de fierbințeală,
din târg venită cu unt pe viță și suc mă îmbie.
Sub pat ține haine de moarte și de cununie
pieptar cu mărgele și năframă de borangic.
Privesc prin ogeac satul strâns în batistă,
coșuri fumegă printr-o poveste tristă,
cămăși pe culme întinse se prefac în baloane,
cocoși somnambuli anunță ore locale.
Căruța cu pâine sosește târziu
felinarul se zgâlțâie și Pițigoi, căruțașul, e sașiu.
Pe scara de lemn cobor din Regat,
bunicul și bunica demult s-au culcat.
Prin tufe de leandru și gherghină
doar vântul spulberă frunze și-n pustie
Bat nuci prin crengi iar jos, în vie
ele stau pitite adânc la rădăcină
se schimbă la față și se fac doar țărână!
Adriana Moscicki
