„Dans“
… 137 …
Dans
Ca o turmă pe pernă încâlcit, părul tău
și-mi picuri în urechi cântări
cu berbeci și râuri de flori.
Miere pe tâmplă și mentă la-ncheieturi
și ceaiul tremurș în păhare,
labirint pe covor – dă-mi
piepteni de os și fir de mătase pentru legături!
Cardamon pisat și piper
oh! ce beție pe trupul tău încă viu!
Tu, negustor de suflete și mirodenii,
cum stai așa, trufaș zâmbind…
și sufli peste mine, candela, să stingi?
Val după val descojindu-mă
ochii tăi sunt ambră topită și chinamon,
mâinile mele smirnă și ierburi.
Ssst… cocoși molesiți au să cânte departe,
într-o lume palidă, fără vârstă.
Adriana Moscicki
