„Dans nocturn“
… 141 …
Dans nocturn |Povestiri cu Dragonul și Tigroaica 14
Taraful încinge ograda, tropotit şi chiuituri umplu cerul nopţii.
Acordeonul burtos deşartă alambicate melodii şi uite ţambalul ţâfnos cum sare ca țânțaru, vioara se tânguie şi plânge offf off of. Cerul înalt şi noaptea blândă, în grădină greierii s-au pus pe sfat. Căpiţe în noapte foşnesc înfundat.
Țiganca se sui pe masă. Zece fuste învolburate unduiesc pe cer.
Ţiganul priveşte cu pleoape mijite şi sângele fierbe în el. Să umpleţi carafe cu vin!
Femeia se-ndoaie din şale, paharul ridică şi plin îl sorbi… pe piept cămaşa lipită freamătă.
Bate pasul uşurel, fusta se ridică-n cer, sar sănii în joc nebun, bărbatul se face scrum. Hop şi fusta se înfoaie, zboară ca pasărea-n zare. Ritmul se încinge-ndată, zornăie brăţară lată! Cocoşei la piept se–ncing şi obrajii se aprind.
Mâini în aer se fac cerc, fustă poală înflorită învârtită şi sucită. Doamne, uite ce ameţeală, falduri şi volan crestează faţa nopţii întunecate… poală de stambă de îndată pe ram de pom aşezată, fâlfăie doar cu chemare şi dor adus din șale. Ca petale de floare smulse în noapte, cad una după alta hainele toate.
Carafa-i goală, cămaşa descheiată, gâtul asudat şi sânul tremurat. Dragonul în mâna îl ţine cu păcat, să-l strângă şi s-o iubească cu sărutări şi mângâiat. Tigroaica muşcă din umăr şi sânge ţâşneşte din rană. Cu buze însângearate îl cheamă. Plesneşte bluza ruptă în mâini, fâşii curge cămaşă udă şi pe brânci aruncată râde Femeia cu ochii de cărbune: Hai vino de te pune cu mine! Am unghii de felină şi dinţi de pradă… pe pieptul tău întind masă de vântoare! Bărbatul o prinde de mijloc şi o frânge, ea se lasă dar apoi îl împinge. Cu pumnii tăbărî pe pieptul lui larg şi-l măsoară ca pe o corabie de asalt. Cu nării dilatete cată miros de sare, îl sărută şi-l prinde-n strânsoare. Pieptul îi tresare, durere dulce se strecoară sub piele, flori curg ca mărgele…
Dansul începe încetişor, un pas înainte şi doi înapoi, trupuri şerpuiesc şi freamătă-n sudoare, mâinile lor sunt vapoare pe mare. Ohhh Doamne, ce noapte, ce bucurie în cer!…
Târziu întunericul stăpân peste lume, cu adieri de iasomie nara răpune și-n raza dimineții dansul apune.
Adriana Moscicki
