„Cum miroase un Cameleon?“
… 159 …
Cum miroase un Cameleon? |Viteazul Gý și neasemuitul Cameleon 3
Gý era frânt de oboseală. Pe scoica din lac adormi de grabă, și se cufundă într-un vis complicat cu menestrei, domniţe, capă şi spadă. Alerga pe loc, zvâcnea din picioare şi se auzi strigând în vis: La luuuuuptă cu onoare! Buimac deschise ochii, apa legăna senină alge dolofane, peşti moțăiau cu ochii deschişi pierduţi în contemplare. Gý simţi dintr-o dată o tristeţe mare că-l înfăşoară în mantie grea, o povoară! Ce zi colorată zbură spre apus, ce râs – încă simţea în solzi miros de iarbă şi flori, ciuperci reavăne şi noroi şi încă pete de culoare pe solzii goi. Şi Cameleonul tărcat, ce trăznit! Oare cum dorm cameleonii în pădure?, poate se ascund sub frunze nevăzuţi, sau pe scoarţa de pom lucesc în lună? Poate se cuibăresc în potir de flori şi ţes vise în felurite culori gândi Gý, tare însingurat şi hotărî pe dată din lac să iasă la cercetat.
Luna se rostogolise binişor în cer şi se proptise între stele. Pe Calea Lactee zburdau în turme stele mici, ridicau praf, sclipeau ca licurici. Pădurea respira regulat, doar pe ici colo se auzea cîte un oftat şi cîte o creangă trosnea oase bătrâne şi flori mai tremurau în vis, doar iarba mormăia bosumflată, cu gura uscată. Tiptil, tiptil Gý plutea peste covorul îmbălsămat, să nu strice somnul vegetal. Din ochi caută să găsească un Cameleon tărcat bine ascuns în habitat. Se-nvârti, se foi, pe sub frunze se zgâii, cîteva flori deranja şi-n grabă le mângâie pe creştet, pe coroană. Simţi aromă de caprifoi şi regină şi frunze proaspete de verbină… şi gadilindu-l tare în nări Gý simţi cum strănutul îl zguduie – hapciiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiii!!!!!!!!, scutură tot rândul de flori! Toate petalele se burzuluiră şi iarba morocănoasă îl sudui.
Uff, gândi Gý întristat peste măsură, să găsesc Cameleon e o Aventură! Poate să-l strig pe nume? Nuuuu, pădurea toată o să se trezească, sobor de dragoni o să sosească! Să mă gândesc, cameleonul multe fețe are, el se schimbă la înfăţişare, dar dacă-l caut după miros??? Atunci va trebui să plutesc foarte jos! Cu coada întinsă arc şi capul înainte ca suliţa în atac, încet ca prin miere Gý plutea şi fiecare colţişor adulmeca. Cameleonul meu are aromă de iarbă strivită şi rouă ce se scurge sub luna nouă… şi pământ curat de grădină şi miroase un pic a mine! Gý simţea încă locul Cameleonului cald, lângă ureche şi amintiri de cântec şoptite în zbor şi era fericit. Zâmbi cu duioşie şi văzu deîndată trupul firav al prietenului culcat pe un pat de mentă picant. Întinse mâna şi-l ridică în palmă. Cameleonul zâmbi în vis, întinse braţe moi şi de somn se lasă învins. Culcat lângă urechea Dragonului tărcat dormi şi visa o croazieră şi piraţi. Gý adormi plutind pe un nor şi-şi spuse în gând – am Cameleon!
Adriana Moscicki
