… 53 …

Uneori moartea vine din cer… ~ din ciclul „Poezii sub alarmă”

Stoluri de păsări decupau cerul în nori negri şi mişcau cu zgomot spre parc, în mare fugă apare un coiot, cu coada între picioare. Bieţii de ei!, gîndesc, caută în tomberoanele de gunoi, coji şi orice le-ar putea umple stomacul. Noi, oamenii, le-am cucerit şi ultimul teritoriu şi s-au înghesuit în petice de pădure între cartiere, sîntem cu toţii vecini şi ne suportăm, câinii dezlegaţi îi aleargă seara prin spatele blocurilor, nostalgicii pun corturi în parc şi întind picnic cu focuri, alături coiotii îşi dau capetele pe spate şi încep o jeluire spre cerul nemişcat.

Noaptea trece umedă peste trupul meu, ventilatorul doar taie aerul greu vâj vâj stînga dreapta. Gemma doarme cu labele în sus, nemişcată, de parcă ar fi un grotesc animal împăiat. Ştiu, cea mai fină mişcare o va face să deschidă ochii, să se învârtă şi apoi, încolacindu-se lîngă mine, să mă lingă conştiincios pe picior, de parcă aş fi pruncul ei… dormi cu mama, îmi zice şi cade ea însăşi în somn.

Nu pot să dorm. Mă scol să beau apă şi mă loveşte în nas mirosul de cherosen. Deschid televizorul la programele locale, reflex ce l-am căpătat în timp, mergem cu infuzia de ştiri în venă, din oră în oră sau din jumătate în jumătate, stăm cu urechile ciulite, cu teamă sau furie în noi, apoi disecăm mărunt, în urlete şi înjurături uneori, situaţia politică regională şi mondială! O vreme au explodat autobuzele.

Devenisem paranoică, mi-era teamă să stau pînă şi în maşină lîngă un autobuz, am mers kilometrii pe jos doar din teama de a urca în autobuz. Şi de se întîmpla, verificam bine bine fizionomia celor ce mă înconjoară, rucsacurile sau genţile ce le ţineau în braţe încercînd să ghicesc de sînt terorişti cu bombe ascunse şi atunci mă cuprindea teamă… îmi imaginam cum zboară bucăţi de carne şi se învîrt în aer, miros de carne arsă şi catran în aer, mâini şi picioare împrăştiate de jur împrejur… nu, nu sînt păpuşile de plastic din copilărie, ele erau legate cu elastic şi le puteam asambla, dar aici, sîntem oameni din carne şi sînge… apoi liniştea aceea după explozie, linişte de pe alt tărîm, urechiile piuie îndesate cu vată, zbaterea aripilor unui porumbel şi moarte tăcută…

Mă plimb pe canale, cad rachete, alarmă în sudul ţării, ştiu cum îşi iau mamele copiii din pat şi se reped în camera întărită, sigură… dar uite, alarmă sună acum la noi, iau pe Gemma în braţe, îndes cheile în buzunar, cobor scările desculţă, vecinii se adună de prin apartamente, nici nu ne vorbim, stăm lipiţi de perete în aşteptare. Un tînăr din vecini deschide capacul de pe bloc şi-l auzim de acolo: woooooaaa!!!! sînt trei! le văd! wooaaaa!, gata, le-am bubuit! auzim întra devăr bum, bum, pereţii se zguduie, am mai trecut o alarmă, ne întoarcem fiecare în casele noastre, telefoanele zornăie, lumea vorbeşte cu gesturi mari, nenorociţii, ticăloşii, sufletul lor negru să ardă în iad! mă gîndesc cu tristeţe, nu, nu vreau să mor, dar sînt şi dincolo copii, casele tremură sub bombe, viaţă lor se încheie anost şi brusc în băltoace de sînge şi haine arse. Moartea coboară din cer uneori, dar te poate aştepta şi la colţul străzii. Nu, nu mi-e frică, doar genunchii îmi tremură cînd sună alarma. Zgomotul răsună în oasele mele toate şi ele vibrează, aşa mă fac orchestra… şi vie!…

În parc, mierlele alearga nepăsătoare după musculiţe.

Adriana Moscicki

1

… 43 …

Pauză de Cafea ~ din ciclul „Poezii sub alarmă”

Doar huruit de avioane mai spulberă tăcerea
şi eu ştiu că va fi noapte de foc undeva,
copiii vor sta lipiţi la sânul mamelor
taţii vor amenința cerul cu pumnul,
pămîntul ve deschide răni de sînge…

Pe masă joasă
ibricul de cafea încă aburindă
îşi joacă aroma dezmăţată de cardamon.
Nu sînt cadîne să ne veselească noaptea asta,
nu sînt dansuri legănate sub mătslini,
doar casa tremură din temelii
rachete se joacă pe cer,
detaşat şi ironic
se învârt în pămînt şi se fac lumină
Soarele sus, ziua învolburată,
simt o vagă aromă de vanilie regală
şi tot felul de orhidee discrete.

Îmi amintesc ultima ceaşcă întoarsă
mâinile femeii mergeau pe cai de zaţ
pecum în ceaslov buchisind
„te măriţi peste mări şi ţări” mi-a spus
şi eu n-am înţeles cum poate citi acolo aşa o poveste
poate arborele de cafea o scrie în seva lui
din pămînt aromat
şi cerul întreg e doar zgomot mare
mâine va fi sânge
mâine va fi strigat
cafeaua neatinsă în ceşti, sleită
nu povestește nimic.

Adriana Moscicki

1

… 32 …

fragmente ~ din ciclul „Poezii sub alarmă”

1 „Strategii”

Ce spui?
Doar auzi cum urcă sunetul acela în noi
înșurubat din pământ cum se lipește pe carne
și-n vene șerpuit adînc șuvoi
explodează cu oase!
Cine se joacă acolo sus printre nori
mișcă pionii și rîde?
Uite, îi văd omușorul cum se bălăngăne
haaaa ha hahaaaaaaa și apasă un buton!
Trăiască orașul ce nu doarme!
Toate mesele în cafenea sînt parlament de război
toate pernele sînt corabie de pace!
Vin geneali și pun cești de cafea
croissant și omletă cu brînză
uite ce scrie la ziar!
Un chelner zîmbește strateg, vine coșul de pîine
mă pipăi
mă gust cu limba pe piele
vreau să fiu sărată și umedă
vreau să mai visez un pic
să mă plîng un pic
să alerg prin aer cu mare rîs
shalom spun, salam aleicum zîmbesc
uite scriu,
deci trăiesc?

2 „Carne de tun”

Ține un ochean!
Am să te leg de catarg cu steagul alb în mînă
vorbește tare să te auzi,
nu-i lăsa să-ți picure minciună, nici promisiuni
au limba mieroasă și tîrîiș de șarpe veninos,
privește-i în ochi cu iubire
așa se privește dușmanul prietenului tău
eu vîslesc!
Atîta soare aici dar oglinzile-mi prisosesc
sîntem carne de tun zic
sa-ți iubești dușmanul
sa-l privești în ochi
intri omri!
Eu vîslesc
e un ocean de nisip
vîntul ridică nori galbeni din cînd în cînd
nu văd insula
nu văd nici în adînc
ține ocheanul și caută cuvînt
eu dansez cu tălpile pe punte
e o alarmă lungă
bum, bum!

3 „Scrisoare din tranșee”

Îţi scriu toate cuvintele nerostite
cum aş fi mingaiat obrazul tău ingrijorat în noapte
în aşteptarea mea
şi zîmbetul acela cînd aduni hainele aruncate prin cameră
şi spui -doamne ce împrăştiat!
cum aş fi sărutat mîna aceea petală pe fruntea mea
îmi amintesc nopţi cu febră
mîna ta se lăsa ca o adiere şi făcea minuni!

Odată stăteau luptători în tranşee aplecaţi pe patul puştii
deasupra fum şi foc
purtau în buzunar fotografia mamei, a iubitei, a copilului
ca o floare de viaţă la butonieră
şi cuvintele scrise pe un genunchi în ploaie sau în arşiţă
de despărţire sau de dor
aşa îţi scriu cuvintele nerostite,
cald şi fum
din pămînt iese moartea să ştii, din pămînt,
uneori vine legănată pe spate de asin,
îi văd ochii mari şi negri şi nevinovaţi,
parcă ar vorbi cu ochii dar îmi spune doar
de propria lui moarte …

Și să- i spui tatei că ştiu
bărbaţii nu plîng decît în întuneric
îmbrăţişarea lui o port în inimă
şi căldură palmei pe umărul meu….
fii bărbat mi-a spus
şi eu sînt
uneori rîdem aici şi fumăm
chitara am lăsat o departe în verde
închis în ea s- a cuibărit ultimul cîntec de dragoste.
este o adiere uşoară de vînt
de aş vrea, aş putea auzi marea în depărtare
dar alt sunet urechea mea cuprinde : de tanc şi de grenade.

Azi ar fi fost un Shabat frumos
am fi rîs în gura mare cu toţi
dar îţi scriu toate cuvintele nerostite
le scriu în cap
le scriu în inima
şi despre morţi
numai de bine…

4 „Iubito”

Ce lună plină iubito
toată lumina scursă pe gîtul tău de oțel
în depărtare foțnesc animale de noapte
nici coioții nu cîntă
stau cu urechea lipită de pamînt
prin tunele trec cîrtițe de nisip
cu moartea în ochi
cu rachete pe umăr.
În orașul de dedesubt pămîntul pocnește de căldură
și rădăcinile s-au întors în ciment.
Cît de intim te simt iubito, toată
întinsă pe corpul meu obosit
nu dorm, nu mănînc, nu beau
doar ascult șoaptele pămîntului rănit
prin venele lui curge dinamită
și kamikaze își fac culcuș.
Orașul de desubt se trezește în întuneric
are tentacule și înșfacă soldați.
Am văzut odată un film cu asemenea arătare,
ronțăia trupurile sub pămînt cu dinți de fier.
Iubito cu gîtul svelt de oțel
doar o clipă las obrazul să te atingă
lumina asta de lună pe chipul tău,
ești cea mai frumoasă și în mine
sună un tango ca un ecou.

5 „Tango”

La capătul meu de tunel se cîntă Chopin
stau cu ochii închişi
trupul găurit de iubire
ocheanul e doar caleidoscop
sticlă colorată în ochii mei joacă vitraliu
să ţi povestesc despre fericire?
Cîntecul mierlei pe inserat
sunetul mut al bobocului în plesnire
sărutul roşu ce muşcă din piele
sînul plin de lapte
privirea explodează în şoapte
e noapte şi vezi?
Frontul trece prin faţa casei
hei… fac cu mîna avioanelor de luptă
ei zîmbesc dar nu le văd ochii
sînt ascunşi, se feresc
tranşeele se ridică pînă în nori
din seminţe plouă cu flori
mormane peste morminte de piatră mute în durere
poeţii sapă după metafore noi
în noroi
cărţile sforăie somn adînc în gunoi
unde eşti?
ţin în dinţi trandafir ofilit
în nara închis dor de mentă şi verde
tango!

6 „Ajunge”

Stau cu ochii lipiţi de ecran
tancuri şi case
mâini şi picioare împrăştiate
sînge
cerul tot arde în depărtare şi fum gros
aprind o ţigare, închid ochii şi o sorb
tabacul intră în mine pînă la os
cineva ţine un microfon şi vorbeşte neîncetat
ei au tras, noi am tras,
alarma se ntinde ca o plagă în ţară
cad bombe
cu schije şoselele ară.
Câinii stresaţi se ascund sub pat
pisicile dorm în parc făcute colac
undeva
la o casă sună o sonerie şi oficial
ofiţeri, doctori fără cuvînt stau
părinţi leşină,alţii urlă şi plîng
dar toţi se întind cu trupul pe pămînt
peste un mormînt.
Nu mişc ochii de pe ecran
haina ruptă pe om atîrnă în van
mâinile sapă în par cărări de var
cenuşă urcă în gură şi gustul coclit
pe o crenga în faţă casei un straniu cîrîit

ajunge, îmi spun,
apăs un buton şi schimb decor
Londra, Paris, New York, Berlin
Turcia, Australia, Spania, Egipt
am obosit!
Cerul e gol
îngerii toţi stau pictaţi în biserici pe pereţi
eu i-am văzut
zeii s-au culcat pe pietre şi au tăcut
închid ochii să caut sub pleoape un vis
ah, uite o fetiţă cu trotinetă de lemn
muşcă din pâine cu unt şi piper
păsări se joacă în zbor
nu sună telefon
nu este ecran
doar viaţă pulsează în pereţi
poveşti nazdavane atîrnate la geam
bomboane cresc colorate direct din pămînt
şuvoaie de lapte tremură în vînt
prin cer fac tumbe animale şi pitici
baloane plouă confetti peste lume
cicolată curge cu spume…
ce linişte ciudată
cred că am aţipit
bip bip tresare telefonul mobil,
în zumzet ecranul oftează şi ştiu
nu este un joc
e moartea ce se plimbă prin viaţă
toată în uniformă verde îmbrăcată
gură neagră deschisă şi rîde sacadat
călare pe un tanc!

7 „Fără somn”

Las în urmă oraşul nedormit
demult voi fi plecată,
oraşul de sus veşnic pradă celui de jos
morţii se înghesuie în pereţi
steagurile sfîsiate atîrnă în berna
fâşii.
Nu am vise de stepă nesfîrşită,
nu cămile caravană de flori pe drumul mătăsii,
Madagascarul e ciuruit şi gol
cu mâinile pînă la coate smulg din el pietre,
ciocoii.
Vanilia înfloreşte şi moare în singurătate,
cuisoarele s- au risipit prin lume banale
în capăt poartă floare picantă fără nume.
Gemma doarme şi zîmbeşte în somn-
oare ce visează animalele cînd dorm?
Aleargă pe loc şi schelălăie ascuţit
uneori plescăie şi scoate limba roz peste bot,
picioarele -i aleargă în aer fără scop.
Am rupt cărţile,
am spintecat tablourile,
fotografiile toate le -am ars în curte
în focul cu lemne am aruncat amintiri pe hârtie
chipuri trecute,
nu duc nimic cu mine,
doar cuvintele închise în cap
în sticlă de rom etanş înşurubat…
nu-mi pare rău,
oraşul cuprinde în tentacule şi învîrte după bunul plac
azi unul cu bani,
mâine un actor frumos dar extrem de sărac,
fac aceleaşi gesturi, vorbesc, toţi poeţii sînt beţi,
meşterul îmi face semn că s-au deschis porţi,
Poate o lumina mică să salte în Piaţă Spaniei prin spumă,
poate adn-ul meu minunat stă în oraş şi expus la muzeu,
n-ai teamă, e în trecere prin existenţa asta, copiii se joacă şi eu
obosită faţă în secundă se întinde …
mâine poate e o nouă zi
norii ne-au intrat azi în ochi şi în urechi stresate,
războiul se încheie totdeauna dimineaţa pe nemîncate
sau doar tace aşa
pe neaşteptate.
Shalom
salam aleicum spun şi zîmbesc
în minaret se naşte o voce mieroasă şi creşte
Alah Huachbar răsună în cetate
clopotele scot limbi negre de ciudă
doar Dumnezeu stă la cafea şi tace
priveste ceasul Universului jinduind la ora şase!

Adriana Moscicki

1