Centuri de fortificații ale orașului Sibiu cu turnuri, porți de acces, bastioane și rondele construite de-a lungul timpului – desenate în harta lui Johann Böbel din 1882/1883 (1875)
Conform săpăturilor arheologice efectuate în zona Piața Huet, prima centură de fortificații era realizată din lemn, înconjurată de valuri și șanțuri de pământ. Primele ziduri de piatră au fost construite din bolovani de rău. Aceste centurile zidite au fost supraînălțate și apoi dublate de arce de descărcare din cărămidă.

Centuri de fortificații

Prima incintă fortificată a fost ridicată la sfârșitul secolului al XII-lea în jurul unei biserici construită în stil romanic, de tip bazilical. În interiorul centurii (astăzi Piața Huet) se afla un cimitir, despre care Johann Böbel notează 1883: Huetplatz, früher Friedhof genannt // Piața Huet, în trecut numit Cimitir. Se presupune că Turnul Scărilor (existent și azi) și Turnul Preoților (de fapt: Turris Praetorii / Turnului Comitelui, demolat 1898) făceau parte din prima incintă de fortificații. În colțul nordic, lângă Podul Minciunilor, se afla (probabil) un al treilea turn. Arhitectul Otto Czekelius era de părere că în zona pasajului care leagă Piața Huet de Piața Mică (trecere boltită cunoscută azi sub denumirea Gaura Pantofarilor // Schusterloch) se afla încă un turn de apărare.
Centura a II-a a fost ridicată între 1224 și 1241 (s-ar putea să fi fost finalizată abia la sfârșitul secolului al XIII-lea) și înconjura spațiul cunoscut astăzi sub denumirea de Piața Mică și Piața Huet. Turnul Sfatului datează din această perioadă. Turnul Scării Aurarilor, cu pasaj de trecere spre Piața Aurarilor, a fost ridicat mai târziu, probabil la mijlocul secolului al XVI-lea împreună cu centura a III-a. Argumentele care susțin această teză se bazează pe faptul că turnurile sunt total diferite din punct de vedere al construcției / materialului folosit și a stilului arhitectural: Turnul Sfatului este construit din piatră în stil romanic, Turnul Scării Aurarilor în stil gotic și din cărămidă.
Centura a III-a a fost ridicată între 1357 și 1366 și apăra orașului de Sus. Din această perioadă s-au păstrat Turnul de poartă pe str. A. Odobescu și două turnuri pe str. Cetății; Turnul Archebuzierilor și Turnul Dulgherilor. Se preupune că Turnul Olarilor a fost construit pe zidul incintei a III-a un secol mai târziu, împreună cu fortificațiile centurii a IV-a.
Centura a IV-a a fost ridicată / finalizată 1457. Din acest an datează un decret al Consiliului Sibian privind repartizarea turnurilor de poartă în grija breslelor. Astfel știm că Poarta Cisnădiei a fost dată în grija breslei măcelarilor // Fleischhauer-Zunft, Poarta Turnului în grija breslei croitorilor // Schneider-Zunft, Poarta Ocnei în grija breslei cizmarilor // Schuster-Zunft și Poarta Elisabetha în grija breslei cojocarilor // Kürschner-Zunft.

Sistemele de fortificații – ziduri, turnuri, porți, rondele, bastioane – au suferit de-a lungul secolelor o serie de schimbări și modernizări constructiv/funcționale (voite sau mai puțin voite). Aceste schimbări deveniseră necesare în urma perfecționării armelor de foc / artileriei, perfecționare care a dus la întărirea și ridicarea zidurilor și turnurilor existente dar și la apariția unor sisteme noi de fortificații, mai eficiente și puternice – rondele și bastioane. În comparație cu turnurile de apărare existente, fortificațiile noi puteau fi înzestrate cu tunuri, arme de calibru mare. Fortificațiile au fost întărite sau reclădite mai ales în urma distrugerii parțiale sau totale provocate de un asediu sau o invazie, cum a fost cea mongolă din anii 1241/42, sau turcească din perioada 1432 și 1438, dar și de un inamic mult mai „profan“, forța naturii – prin cutremur, fulger sau foc.
Dar cel mai mare dușman al cetății a fost însăși „omul cetății“, care și-a mutilat propria cetate în numele progresului și al modernizarii… distrugându-și astfel propriul habitat și propria istorie.
Dacă Sibiul și-ar fi păstrat (doar o parte din) arhitectura medievală specifică orașelor transilvănene ar fi putut concura astăzi cu orice alt oraș medieval renumit din Europa. Orașul Dinkelsbühl din Germania, înzestrat cu un zid de fortificație intact, cu turnuri și porți medievale este cel mai bun exemplu!

Din sistemul de fortificații ale orașului medieval Sibiu făceau parte, pe lânga zidul centurii a IV-a cu rondele, bastioane, curtine și turnuri de apărare, și șanțuri, valuri de pământ, canale de apă, lacuri și iazuri amenajate extra muros. Apele canalului Mühlkanal, canalului Seviș și pârâului Trinkbach proveneau din râului Cibin și râul Seviș/Șteaza. Existența primelor lacuri și canale este atestată documentar deja în sec. al XV-lea. Aceste lacurile erau intreținute și îngrijite de breslele sibiene. La sfârșitul sec. al XVII-lea au fost desființate primele lacuri iar 1781 magistratul sibian a hotărât astuparea tuturor lacurilor și iazurulor existente.

0

Acest colaj ilustrează întrebări! Ideea realizării acestui proiect s-a născut în urma unei plimbări virtual 3D cu mașina google earth deasupra orașului Sibiu, de-a lungul pantei de teren între Orașul de Sus și de Jos, pornind din Piața Aurarilor (Fingerlingsplatz) spre Spinarea Câinelui (Hundsrücken) și Bastionul Soldisch (Soldischbastei) via Biserica Azilului (Spitalkirche) și str. Moș Ion Roată / str. Rațelor (Entengasse). Inițial căutasem, prin vizualizarea virtuală 3D, o explicație optică și plauzibil pentru poziția neobijnuită a Turnului de fortificație din spatele clădirii Piața Mică nr. 23 față de zidul centurii a II-a / III-a.

Dar în loc de răspunsuri m-am trezit cu întrebări legate de ~
~ anomalia aliniamentului stradal în zonă str. Ocnei (Faurului nr. 16) nr. 10 și str. Turnului nr. 3B și nr. 10, provocată de parcelele străzilor Târgu Vinului și Faurului…
~ forma parcelei / clădirii str. Ocnei nr. 6…
~ cursul străzii Ocnei în zona Piața Mică față de tronsonul nord-estic al zidului primei incinte de fortificație și față de turnul de poartă al centurii a II-a, Turnul Sfatului…
~ existența unui drum de acces pentru traficul greu dinspre orașului de jos, zona Piața Dragoner (Dragonerwache), spre platoul superior, astăzi Piața Mică (Kleiner Ring), înainte de a se construi centura a doua?…
~ traseul inițial al tronsonul vestic al zidului primei incinte, între vechea biserică și drumul care urca spre platou (astăzi Pasajul Pempflinger)
~ poziția turnului din curtea Casa Altemberger față de zidul centurii a III-a de fortificații și legătura acestui turn în constelația cu turnul din Piața Mare nr. 10 Casa Haller și cel de la nr. 13 Casa Lutsch…
~ apariția unui pasaj / străduță / legătură posibilă între str. Movilei (Neustift) și str. Konrad Haas (Poschengasse)… din Piața Aurarilor (Fingerlingsplatz) spre str. Moș Ion Roată (Entengasse) zona Groapa cu Lei (Löwengrube)! Acest drum ipotetic, această delimitare / demarcație vizibilă între parcelele din zona respectivă, ar putea rezulta din existența unei construcții de fortificație disparută – de exemplu palisadă din grinzi de stejar – o extindere posibilă a centurii a III-a spre Orașul de Jos cu scopul de a include zona Bisericii Azilului în spațiul fortificat al orașului Sibiu.

Centuri de fortificații

Prima incintă fortificată a fost ridicată la sfârșitul secolului al XII-lea în jurul unei biserici construită în stil romanic, de tip bazilical. În interiorul centurii (astăzi Piața Huet) se afla un cimitir, despre care Johann Böbel notează 1883: Huetplatz, früher Friedhof genannt // Piața Huet, în trecut numit Cimitir. Se presupune că Turnul Scărilor (existent și azi) și Turnul Preoților (de fapt: Turris Praetorii / Turnului Comitelui, demolat 1898) făceau parte din prima incintă de fortificații. În colțul nordic, lângă Podul Minciunilor, se afla (probabil) un al treilea turn. Arhitectul Otto Czekelius era de părere că în zona pasajului care leagă Piața Huet de Piața Mică (trecere boltită cunoscută azi sub denumirea Gaura Pantofarilor // Schusterloch) se afla încă un turn de apărare.
Centura a II-a a fost ridicată între 1224 și 1241 (s-ar putea să fi fost finalizată abia la sfârșitul secolului al XIII-lea) și înconjura spațiul cunoscut astăzi sub denumirea de Piața Mică și Piața Huet. Turnul Sfatului datează din această perioadă. Turnul Scării Aurarilor, cu pasaj de trecere spre Piața Aurarilor, a fost ridicat mai târziu, probabil la mijlocul secolului al XVI-lea împreună cu centura a III-a. Argumentele care susțin această teză se bazează pe faptul că turnurile sunt total diferite din punct de vedere al construcției / materialului folosit și a stilului arhitectural: Turnul Sfatului este construit din piatră în stil romanic, Turnul Scării Aurarilor în stil gotic și din cărămidă.
Centura a III-a a fost ridicată între 1357 și 1366 și apăra orașului de Sus. Din această perioadă s-au păstrat Turnul de poartă pe str. A. Odobescu și două turnuri pe str. Cetății; Turnul Archebuzierilor și Turnul Dulgherilor. Se presupune că Turnul Olarilor a fost construit pe zidul incintei a III-a un secol mai târziu, împreună cu fortificațiile centurii a IV-a.
Centura a IV-a a fost ridicată / finalizată 1457. Din acest an datează un decret al Consiliului Sibian privind repartizarea turnurilor de poartă în grija breslelor. Astfel știm că Poarta Cisnădiei a fost dată în grija breslei măcelarilor // Fleischhauer-Zunft, Poarta Turnului în grija breslei croitorilor // Schneider-Zunft, Poarta Ocnei în grija breslei cizmarilor // Schuster-Zunft și Poarta Elisabetha în grija breslei cojocarilor // Kürschner-Zunft.

0

Acest colaj ilustrează trama stradală și căile principale de acces în orașul medieval Sibiu. Rețeaua probabilă de drumuri comerciale și trasele preexistente, de formă stelată (ce se intersectau în zona cetătii pe cele două axe principale, nord/sud și est/vest) sunt marcate / însemnate cu linie roșie în harta din 1875 desenată și completată cu texte olografe de Johann Böbel 1882/83.

Sibiul medieval avea patru porți principale de acces în cetate. Aceste porți erau orientate spre cele patru puncte (direcții) cardinale. Poarta Ocnei // Burgertor spre NORD, Poarta Gușteriței // Elisabethtor spre EST, Poarta Cisnădiei // Heltauertor spre SUD/sud-vest și Poarta Turnului // Sagtor spre VEST/vest-nord. Porțile se aflau de-a lungul centurii a patra de fortificații, sistem defensiv construit în a două jumătate a sec. al XV-lea și întărit cu rondele, bastioane, curtine și turnuri de apărare în sec. XVI-lea.
Poarta Ocnei ducea spre Ocna Sibiului, Slimnic, Mediaș, Târgu Mureș | Poarta Gușteriței spre Gușterița, valea Hârtibaciului, Agnita, Sighișoara, Făgăraș, Brașov / Moldova | Poarta Cisnădiei spre Mărginimea Sibiului, Valea Oltului / Țara Românească, Făgăraș, Brașov / Moldova | Poarta Turnului spre Mărginimea Sibiului, Alba Iulia, Cluj, Timișoara, Budapesta, Viena. Orașul medieval Sibiu se afla la răscrucea a două drumuri principale; cel care lega nordul Transilvaniei de Țara Românească și cel care ducea de-a lungul râului Mureș și Olt / Carpaților Meridionali spre Moldova.
Toponime din limbă germană și dialectul săsesc, folosite pentru zonele orașului Sibiu, provin din denumirile formelelor de relief ale terenului, sau din funcționalitatea, natură, istoria specifică zonei respective.

Wollweber Erde // Pământul Lânarilor / Postăvarilor ~ zona str. Lânii (Wollgasse)
Unter dem Heidenberg // Sub dealul Heidenberg ~ zona Spitalul de Pneumoftiziologie
Bei der Gießpostey // La bastionul Turnătorilor ~ zona Bastionul Soldisch
Am Bergel // Pe Delușor ~ zona str. Dealului (Berggasse) nr. 2-4 spre str. Alba Iulia (Mühlberg)
Auf dem Kempel // Pe Baltă / Lac ~ zona str. Cojocarilor (Kempelgasse) / Măsarilor (Rosmaringasse) / Pânzarilor (Webergasse)
Anger // piață / târg / pajiște ~ cuvântul Anger desemneaza un spațiu / teren viran, acoperit cu vegetație ierboasă, folosit pentru activități de agrement sau unde se ținea târg de animale. Anger poate fi tradus prin: piață, târg, obor, pajiște, sau răscruce. Spațiul între str. Târgu Peștelui și Târgu Vinului s-a numit, în sec al XVI-lea Auf dem Anger // pe pajiste / pe obor. În sec al XVI-lea terenul a fost înconjurat de un gard de mărăcini (ruje) în germană Rosen, de la care se trage denumirea germană Rosenanger = Pajiștea Trandafirilor / Piața Trandafirilor / Piața Rujelor. Deci, cel mai vechi târg de animale din Sibiul vechi se afla pe spațiul delimitat de str. Târgu Vinului // Weinanger și str. Târgu Peștelui // Rosenanger (denumirea germană a zonei păstrată în numele străzii).
Kempel // baltă / Lac ~ zona intersecția str. Valea Mare (Bachgasse) / Plopilor (Schiffbäumle) / Victor Tordășianu (Kälbergasse) / Rimski-Korsakov (Mariagasse)
Bei dem Schiffbäumchen // La Plop ~ zona str. Plopilor (Schiffbäumle) ~ Schiffbaum înseamnă catarg, dar în dialectul săsesc se folosește și pentru plop, ceea ce înseamnă ca în zona respectiva – Bei dem Schiffbäumchen // La Plop – se afla un plop imens, de la care se trage numele străzii Schiffbäumel, strada Plopilor
Bei der Wagner Postey // La bastionul Rotarilor ~ zona str. Rotarilor (Wagnergasse) / Săpunarilor / N. Teclu (Rosenfeldgasse)
Beim grauen Nonnen Kloster // La Mănăstirea Călugărițelor Cenușii ~ zona str. 9 Mai (Elizabethgasse) pe strada Bobocilor (Knopfgasse)… Mănăstirea Călugărițelor Cenușii se afla în zona str. 9 Mai (Elisabethgasse) colț cu str. Constituției (Salzgasse), pe locul în care s-a construit clădirea de la nr. 77, mai exact… latura spre str. Constituției, în care se află astăzi Clinica Polisano Centru de Recuperare Medicinală
Auf dem Mönchhof // Curtea Călugărilor ~ zona str. G. Magheru (Salzgasse/Bahngasse) lângă Biserica Ursulinelor
Salzrech // Povârnișul Sării ~ zona str. Sării (Salzgasse), astăzi str. G. Magheru (Salzgasse/Bahngasse)
Am Hillchen // Pe Movilă ~ zona str. Movilei (Neustift), între Pasajul Școlii (Schullergasse) și Piața Aurarilor (Fingerlingsplatz) ~ cuvăntul săsesc hill = Hohlweg, Graben înseamnă potecă / drum îngust, trecatoare…
Auf dem Stepgen // Pe Bârnă / par / stâlp ~ zona str. Avram Iancu (Reispergasse) / Movilei (Neustift), mai precis Pasajul Școlii (Schullergasse) ~ cuvântul german Stab = Stock, Strebe, Stütze înseamnă bârnă, par… iar denumirea Auf dem Stepgen // Pe Bârnă / par / stâlp se trage de la stâlpii de lemn folosiți pentru consolidarea terenului, pantei spre str. Movilei (Neustift)
Reisberg // Dealul Vreascurilor ~ zona str. Avram Iancu (Reispergasse). Cuvântul Reisberg (format din Reis, Reisig = vreascuri și Berg = deal) înseamnă Dealul Vreascurilor ~ De la cuvântul german ris = Reisig, Reiser se trage și numele străzii Reisberg Gasse, transformat în Reispergasse (tradus strada Dealul Vreascurilor). Această stradă apare în documentele secolului al XVI-lea sub denumirea de: Ryspergasse (1526), Rychsbargasse (1556) și Reispergasse (1590). Strada Reispergasse poartă astăzi numele Avram Iancu!
Kleine Erde // Pământul Mic ~ zona str. G. Magheru (Sporergasse) / Filarmonicii (Kleine Erde) / Pompeiu Onofrei (Hallergasse) / Manejului (Reitschulgasse)
Auf der Wiesen // Pe Pajiște / Pășune ~ zona str. Gh. Lazar (Reissenfelsgasse) / Cetății (Harteneckgasse) / A. Papiu-Ilarian (Honterusgasse)
Untere Wiese // Pajiștea de Jos ~ zona str. Tipografilor (Wiesengasse) de la Piața Schiller (Schillerplatz) spre str. Gh. Lazăr (Reissenfelsgasse)
Obere Wiese // Pajiștea de Sus ~ zona str. Tipografilor (Wiesengasse) de la Piața Schiller (Schillerplatz) spre str. A. Papiu-Ilarian (Honterusgasse)
Zibin / săsește: Zabeng // Cibin ~ râul Cibin
Informații preluate din cartea lui Arnold Pancratz „Numele străzilor din Sibiu“ // „Die Gassennamen Hermannstadts“, carte tipărită 1935 la tipografia sibiană Krafft & Drotleff.

1

Denumirile suburbiilor și cartierelor orașului Sibiu notate în harta editată 1911 de Asociația Carpatină Ardeleană / S.K.V. și denumirile românești din harta datată 1921.

Sibiul medieval avea patru porți principale de acces în cetate. Aceste porți erau orientate spre cele patru puncte (direcții) cardinale. Poarta Ocnei // Burgertor spre NORD, Poarta Gușteriței // Elisabethtor spre EST, Poarta Cisnădiei // Heltauertor spre SUD/sud-vest și Poarta Turnului // Sagtor spre VEST/vest-nord. Porțile se aflau de-a lungul centurii a patra de fortificații, sistem defensiv construit în a două jumătate a sec. al XV-lea și întărit cu rondele, bastioane, curtine și turnuri de apărare în sec. XVI-lea. Portița Leșurilor a fost spartă în zidul incintei a III-a pe timpul epidemiei de ciumă din anii 1553-1555, iar Poarta Leșurilor / Promenadei sau Poarta Nouă (Neutor) a fost amenajată abia 1787.

Poarta Ocnei ducea spre Ocna Sibiului, Slimnic, Mediaș, Târgu Mureș | Poarta Gușteriței spre Gușterița, valea Hârtibaciului, Agnita, Sighișoara, Făgăraș, Brașov / Moldova | Poarta Cisnădiei spre Mărginimea Sibiului, Valea Oltului / Țara Românească, Făgăraș, Brașov / Moldova | Poarta Turnului spre Mărginimea Sibiului, Alba Iulia, Cluj, Timișoara, Budapesta, Viena. Orașul Sibiu se afla la răscrucea a două drumuri principale; cel care lega nordul Transilvaniei de Țara Românească și cel care ducea din Banat spre Moldova de-a lungul Carpaților Meridionali.

Suburbiile orașului Sibiu s-au format în spațiul perimetral extra muros în fața celor patru porți principale de acces în cetate: Suburbia Turnului // Sagt-Vorstadt zona Bastionul Soldisch ~ Turnul Pielarilor (Ledererturm) | Suburbia Ocnei // Burger-Vorstadt zonae Turnul Pielarilor ~ Rondela Rotarilor (Wagnerbastei) | Suburbia Gușteriței // Elisabeth-Vorstadt zona Rondela Rotarilor ~ Bastionul Haller | Suburbia Cisnădiei // Heltauer-Vorstadt zona Bastionul Haller ~ Bastionul Soldisch. Cartierul Iosefin // Josefstadt / Josefvorstadt s-a construit în zona Citadelei nerealizate (vezi delimitările suburbiilor marcate/trasate în harta S.K.V. din anul 1911).
În cartea de adrese „Gassen- und Häuser-Verzeichniss der Stadt Hermannstadt“ (c.1875) sunt enumerate cartierele orașului Sibiu cu numele străzilor, numerele clădirilor (numerotare veche și nouă) și numele proprietarilor.

Din sistemul de fortificații ale orașului medieval făceau parte (pe lânga zidul centurii a IV-a cu rondele, bastioane, curtine și turnuri de apărare) și șanțuri, valuri de pământ, canale de apă, numeroase lacuri și iazuri, amenajate extra muros. Apele canalului Mühlkanal, canalului Seviș și pârâului Trinkbach proveneau din râului Cibin și râul Seviș/Șteaza. Existența primelor lacuri și canale este atestată documentar deja în sec. al XV-lea. Aceste lacurile erau intreținute și îngrijite de breslele sibiene. La sfârșitul sec. al XVII-lea au fost desființate primele lacuri iar 1781 magistratul sibian a hotărât astuparea tuturor lacurilor și iazurulor existente.
Zonele suburbiilor aflate în afara zidurilor de apărare erau ocupate de terenuri necultivate, pășuni dar și spații plantate, parcele de grădini, gospodării maierene „Meierhöfe“, avand un pronunțat caracter rural. O fermă maiereană menționată în Cronica lui Emil Sigerus a fost cea a lui Binder (Binderische Meierhof) distrusă în data de 4 octombrie 1697 de un incendiu devastator cu victime omenești.
O hartă din anul 1751 vizualizează spațiul extra muros, cu drumuri și parcelări existente la mijlocul sec. al XVIII-lea, din fața Porții Turnului, Ocnei si Gușteriței. În fața Porții Cisnădiei apare Citadela nerealizată.

Prin ridicarea complexului de clădiri Theresianum cu locuințe destinate transmigranților protestanți austrieci „Landler“ din Austria Superioară (Oberösterreich), adepți ai confesiunii evanghelice luterane, (1750-1754), Orfelinatului romano-catolic (1754-1767) înființat de iezuitul Franz Delpini 1767 și Bisericii Sf. Elisabeta (1767-1771) din ordinul împărătesei Maria Theresia în zona Retranchement-ului, s-a creat nucleul viitorului cartier din fața Porții Ocnei – Cartierul Terezian // Theresienstadt / Theresianum Viertel.

După extinderea urbană în zona suburbiei Poarta Ocnei a urmat foburgul din fața Porții Cisnădiei. 1773 s-au vândut primele 33 de parcele de teren situate în zona unde era planificată Citadela nerealizată, înființându-se primului cartier sibian extra muros – Cartierul Iosefin // Josefstadt / Josefvorstadt.

În ultimile două decenii ale sec. al XVIII-lea s-au construit trei biserici în perimetrul extra muros: Biserica Sf. Petru şi Pavel (Biserica dintre brazi) 1778-1788 în suburbia Poarta Turnului, Biserica “Buna Vestire” (Biserica din groapă) 1788-1789 în suburbia Poarta Cisnădiei și Biserica Sf. Luca (biserica de cartier a măierilor) 1791 în suburbia Poarta Ocnei.

În planul orașului Sibiu „GRUNDRISS der Siebenb. sächsischen Hauptstadt Hermannstadt“ 1829 apar notate primele patru suburbii cu denumirile din vremea respectivă: Suburbia/cartierul Josefin „Josephvorstadt” din fața Porții Cisnădiei | Suburbia cu „țigănia“ din fața Porții Turnului „Sagthorvorstadt u. Ziganie” | Retranchement-ul din fața Porții Ocnei „Retrenchement” | Suburbia Elizabeta (Gușteriței) „Elisabethvorstadt“ cu grădinile „Gärten“ din zona Porții Elizabeta și grădinile amenajate între bastionul Haller și bastionul Cisnădiei.

În harta din 1845 sunt consemnate cartierele extramuros, existente și cele noi create în fața Porții Turnului și Porții Ocnei, iar în planul din 1859 apar și cartierele din fața Porții Cisnădiei și Cartierul Terezian // Theresianum Viertel.

1853 a fost parcelat terenul de lângă bastionul Haller, pe care se afla grădina baronului Karl von Brukenthal. Despre această grădina, Brukenthalsche Garten, Johann Böbel notează 1882: „La începutul anilor ’50 grădina intră în proprietatea orașului. Dâmbul de pământ din fața bastionului Haller este înlăturat și pe locul nivelat se construiește Spitalul orășenesc „Franz Joseph“. Spitalul nou a fost ridicat pe spațiul grădinii Brukenthal, aflat în partea sudică, între bastionul Haller și vechea stradă spre Nocrich.“

La sfârșitul sec. al XIX-lea și începutul sec. al XX-lea s-au efectuat parcelări noi de terenuri aflate în spațiul perimetral extramuros. Între 1891 și 1913 au fost amenajate șase zone rezidențiale:
1891 a fost parcelat terenul situat lângă bastionul Haller cunoscut sub denumirea Cartier de vile Hallerwiese // Villenviertel Hallerwiese („Hallerwiese“ tradus mot a mot: Pajiștea Haller). Cartierul se afla între str. Lucian Blaga, Izvorului, Hegel și str. Ștefan cel Mare.
1892 a fost parcelat terenul Conrad / Conrad Wiese / Conradwiese. Terenul Conradwiese sau Conrad’scher Wiese (Pajiștea lui Conrad) se afla între str. Câmpului și str. Praga, cu centrul în zona Piața Cluj // Conrad Platz (Konradplatz).
1898 a fost parcelat terenul Binder / Binder Wiese / Binderwiese. Terenul Binderwiese (Pajiștea lui Binder) era situat în vecinătatea depozitului de praf de puscă. Acest depozit exista pe arealul unde se află astăzi Școala de Aplicație Pentru Artilerie Terestră și Artilerie Antiaeriană „Ioan Vodă“.
1900 a fost parcelat terenul Töpfererde. Terenul Pământul Olarilor se afla între str. Moldovei, Theodor Neculiță și str. Dobrogei.
1903 a fost parcelat terenul Fonn / Fonn Wiese / Fonnwiese. Terenul Fonnwiese, Fonn’sche Wiese (Pajiștea Fonn) sau Fonn’scher Grund, se afla între str. Hegel, Bâlea și str. Ștefan cel Mare.
1913 a fost parcelat terenul Rosenfeld. Terenul Rosenfeld era situat între str. Ștefan cel Mare, Călțun și str. Negoiu.

Terenul Drotleff / Drotleff  Wiese / Drotleffwiese (Pajiștea Drotleff) se afla între str. Gheorghe Șoima, Martin Hochmeister / Luarea Bastiliei, Avrig și str. Cristian / Galeș, lângă „Școala de Cadeți de Infanterie“ (orășenească) a armatei austro-ungare // Städtische K.u.K. Infanterie-Kadettenschule, inaugurată în 24 octombrie 1909, astăzi Școala de Aplicație Pentru Artilerie Terestră și Artilerie Antiaeriană „Ioan Vodă”. În harta S.K.V. din 1911 terenul Drotleff Wiese apare sub denumirea de Cartierul de vile lângă parcul Sub Arini // Villenviertel nächst dem Erlenpark.

Într-o hartă din 1934 sunt marcate următoarele terenuri parcelate:
Terenul Fabritius Grund (str. Fagului)
Terenul Fabritius Grund (str. Emile Zola)
Terenul Lohmühl Grund / Terenul Moara de Scoarță (str. Teilor)
Terenul H.E.W. Grund / Terenul U.E.S. Uzina Electrică din Sibiu (str. Băicoi)
Terenul Orendi Grund (str. Ciocârliei)
Terenul Stern / La Steaua (Piața Crișan)
Terenul Imbăruș (str. Ecaterina Teodoriu)
Terenul Vidrighin (str. Vasile Alexandri)
Terenul Măcelar (str. Păcii)
Terenul Demar (str. Călugăreni)
Terenul Michaelis Grund (str. Călțun)
Terenul Selbsthilfe Grund 1 (str. Mirăslău)
Terenul Selbsthilfe Grund 2 (str. Aleea Șteaza)
Terenul Selbsthilfe Grund 3 (str. Paltinului)
Terenul Schieb Grund (str. Ion Budai Deleanu)
(sursa ilustrațiilor: arhiva grupului Alt-Hermannstadt)

0

La 15 octombrie 1751 au fost inspectate fortificațiile orașului Sibiu. Din protocolul întocmit (este prima documentație sigură) reiese că la mijlocul sec al XVIII-lea centura exterioară a cetății era întărită cu 39 de turnuri de apărare, din care cele mai importante au fost cel de la Poarta Cisnădiei, Poarta Turnului și Poarta Ocnei.

În harta a orașului Sibiu întocmită 1751 au fost notate denumirile construcțiilor de fortificație ale centurii exterioare: turnuri, porți, bastioane dar și edificii sacrale, biserici și străzi existente în acea vreme.
Interesant este faptul că în această hartă Turnul Aurarilor este localizat între Rondela Soldisch și Turnul Smolitorilo! Turnul Archebuzierilor // Armbruster-Thurm de pe str. Cetații apare în această legendă sub denumirea de Turnul Pânzarilor // Tuchmacher-Thurm!

1 – Turnul Măcelarilor // Fleischhauer-Thurm
2 – Turnul Tânplarilor // Tischler-Thurm
3 – Turnul Lăcătușilor // Schloßer-Thurm
4 – Turnul Pânzarilor // Tuchmacher-Thurm
5 – Turnul Olarilor // Töpfer-Thurm
6 – Turnul Dulgherilor // Zimmermanns-Thurm
7 – Turnul Turnătorilor de cositor // Zinngießer-Thurm
8 – Turnul Funarilor // Seiler-Thurm
9 – Turnul Pulberăriei // Pulver-Thurm
10 – Turnul Barbierilor // Barbier-Thurm

11 – Turn de comunicație // Communications-Thurm
12 – Turn de comunicație // Communications-Thurm
13 – Turnul Cojocarilor interior // Kürschner-Thurm innen
14 – Turnul Cojocarilor exterior // Kürschner-Thurm außen
15 – Turnul Săpunarilor // Seifensieder-Thurm
16 – Turn de comunicație // Communications-Thurm
17 – Turnul Pielarilor // Lederer Thurm
18 – Turnul Mănușarilor // Handschuhmacher-Thurm
19 – Turn al orașului // Stadt-Thurm
20 – Turnul Cizmarilor // Schuster-Thurm

21 – Turnul Pulberăriei // Pulver-Thurm
22 – Turnul Zidarilor // Maurer-Thurm
23 – Turnul Becațelor // Schnepfen-Thurm (*)
24 – Turnul Pulberăriei // Pulver-Thurm
25 – Turnul Brutarilor/Franzelarilor // Weißbäcker-Thurm
26 – Turnul Croitorilor interior // Schneider-Thurm innen
27 – Turnul Croitorilor exterior // Schneider-Thurm außen
28 – Turn de comunicație // Communications-Thurm
29 – Turnul Dogarilor // Faßbinder-Thurm
30 – Turnul Țesătorilor de lâna // Wollweber-Thurm

31 – Turn al orașului // Stadt-Thurm
32 – Turn al orașului // Stadt-Thurm
33 – Turnul Fierarilor // Schmied-Thurm
34 – Turnul Smolitorilor // Pech-Thurm
35 – Turnul Aurarilor // Goldschmied-Thurm
36 – Turnul Țesătorilor de in // Leineweber-Thurm
37 – Turnul Pânzarilor // Tuchscherer-Thurm
38 – Turn al orașului // Stadt-Thurm
39 – Turn al orașului // Stadt-Thurm
40 – Rondela Turnul Gros // Der Dicke Thurm

41 – Rondela Turnul Rotarilor // Wagner-Thurm
42 – Rondela mică pe Soldisch // K.R Gießs Haus
A – Bastionul Poarta Cisnădiei // Heltauer-Thor Bastei
B – Bastionul Haller // Haller Bastei
C – Bastionul Poarta Ocnei // Burger-Thor Bastei
D – Bastionul Poarta Turnului // Sag-Thor Bastei
E – Bastionul Soldisch // Soldisch Bastei

În acest colaj am marcat și cele două portițe notate de Johann Tröster în lucrarea „Das Alte und Neue Teutsche Dacia“ // „Vechea și Noua Teutsche Dacia (Transilvanie)” publicată la Nürnberg 1666.
P1 – „Portița Leșurilor” // „Leichen-Thürlein“ / Leüchen-Thürel
P2 – „Portița lângă Turnul Pielarilor” (trecerea sub Turnul „Poarta Schoes“) // „Thürlein bey dem Lederer-Thurm“ (Durchgang unter dem „Schoes-Thor“ Turm)… vezi localizarea turnului și a portiței Schoes în harta lui Johann Böbel din 1882!

(*) 23 – Turnul Becațelor // Schnepfen-Thurm
Schnepfe = becáță sf [Pl: ~țe] Nume al mai multor păsări călătoare cu ciocul lung, cu carnea gustoasă, care trăiesc în regiuni mlăștinoase. Numele „Schnepfenturm” apare și în harta de jos / vezi turnul de la nr. 41.

„Hermannstadt im 15. Jahrhundert // Orașul Sibiu în secolul al XV-lea“
~ Centuri, turnuri, porți, bastioane, biserici și străzi ~

0

* Cronologia sistemelor de fortificații // Zeittafel der Verteidigungssysteme *

Centuri de fortificații

Conform săpăturilor arheologice efectuate în zona Piața Huet, prima centură de fortificații era realizată din lemn, înconjurată de valuri și șanțuri de pământ. Primele ziduri de piatră au fost construite din bolovani de rău. Aceste centurile zidite au fost supraînălțate și apoi dublate de arce de descărcare din cărămidă.

Prima incintă fortificată a fost ridicată la sfârșitul secolului al XII-lea în jurul unei biserici construită în stil romanic, de tip bazilical. În interiorul centurii (astăzi Piața Huet) se afla un cimitir, despre care Johann Böbel notează 1883: Huetplatz, früher Friedhof genannt // Piața Huet, în trecut numit Cimitir. Se presupune că Turnul Scărilor (existent și azi) și Turnul Preoților (de fapt: Turris Praetorii / Turnului Comitelui, demolat 1898) făceau parte din prima incintă de fortificații. În colțul nordic, lângă Podul Minciunilor, se afla (probabil) un al treilea turn. Arhitectul Otto Czekelius era de părere că în zona pasajului care leagă Piața Huet de Piața Mică (trecere boltită cunoscută azi sub denumirea Gaura Pantofarilor // Schusterloch) se afla încă un turn de apărare.
Centura a II-a a fost ridicată între 1224 și 1241 (s-ar putea să fi fost finalizată abia la sfârșitul secolului al XIII-lea) și înconjura spațiul cunoscut astăzi sub denumirea de Piața Mică și Piața Huet). Turnul Sfatului datează din această perioadă. Turnul Scării Aurarilor, cu pasaj de trecere spre Piața Aurarilor, a fost ridicat mai târziu, probabil la mijlocul secolului al XVI-lea împreună cu centura a III-a. Argumentele care susțin această teză se bazează pe faptul că turnurile sunt total diferite din punct de vedere al construcției / materialului folosit și a stilului arhitectural: Turnul Sfatului este construit din piatră în stil romanic, Turnul Scării Aurarilor în stil gotic și din cărămidă!
Centura a III-a a fost ridicată între 1357 și 1366 și apăra orașului de Sus. Din această perioadă s-au păstrat Turnul de poartă pe str. A. Odobescu și două turnuri pe str. Cetății; Turnul Archebuzierilor și Turnul Dulgherilor. Se presupune că Turnul Olarilor a fost construit pe zidul incintei a III-a un secol mai târziu, împreună cu fortificațiile centurii a IV-a.
Centura a IV-a a fost ridicată / finalizată 1457. Din acest an datează un decret al Consiliului Sibian privind repartizarea turnurilor de poartă în grija breslelor. Astfel știm că Poarta Cisnădiei a fost dată în grija breslei măcelarilor // Fleischhauer-Zunft, Poarta Turnului în grija breslei croitorilor // Schneider-Zunft, Poarta Ocnei în grija breslei cizmarilor // Schuster-Zunft și Poarta Elisabetha în grija breslei cojocarilor // Kürschner-Zunft.

Turnuri de apărare, turnuri de poartă și porți

Pictorul amator sibian Johann Böbel realizează 1887 o acuarelă în care ilustrează și descrie foarte detaliat zidul de fortificație al incintei a III-a aflat între bastionul Soldisch, cazarma de infanterie (Cazarmă 90) și clădirea teatrului pe str. Cătații.
Este vorba de ultima pagină – planșa 27 – din albumul „Porțile din Sibiu odinioară existente după natură desenate“ // „Die vormals bestandenen Stadttore von Hermannstadt nach der Natur gezeichnet“.
Din ilustrația nr. I, cu explicații olografe, aflăm următoarele informații interesante despre „Turnul Aurarilor // Goldschmiedeturm“: „În anul 1852 a fost demolat de italieni zidul interior al orașului împreună cu cele patru turnuri mici de pe Soldisch, de la Poarta Cisnădiei până la turnul cel mare/puternic (Turnul Aurarilor). Turnul Aurarilor, împreună cu porțiunea de zid a centurii și poarta de intrare în Soldisch (precum arată ilustrația Nro I) s-au păstrat … „. // „Im Jahr 1852 wurde die innere Stadtmauer mit den vier kleinen Türmen am Soldisch, das ist vom Heltauerthor bis zu dem mächtigen Turm (Goldschmiedturm) von Italienern abgetragen, der Goldschmiedturm mit dem Theil Stadtmauerreste und der Thoreinfahrt in den Soldisch (wie die Abbildung Nro I zeigt) blieb erhalten…“ (textul original de la ilustrația nr. I.)
Din textul informativ de la ilustrația nr. II despre „Turnul Olarilor // Töpferturm“ reiese că acest turn se afla pe strada numită astăzi str. Cetății: „… tronsonul de zid al centurii de la clădirea teatrului până la cazarmă (precum descrie ilustrația N II)…“. // „… der Theil Stadtmauer vom Theater Gebäude bis zur Kaserne (wie die Abbildung N II darstellt) …“ (textul original de la ilustrația nr. II.)

Albumul realizat de maistrul brutar sibian Johann Böbel „Porțile din Sibiu odinioară existențe după natură desenate“ // „Die vormals bestandenen Stadttore von Hermannstadt nach der Natur gezeichnet“ cuprinde 22 acuarele, 5 planuri și o hartă cu sistemele de fortificații existente sau deja demolate în anul 1887. (din acest album lipsesc planșele 1, 24 și 25)
Sursa „Albumul Böbel“ pagina web: http://oldies.cmuntean.ro/Bobel/home_ro.htm

Rondele de artilerie și bastioane în forma de pică

Document (original) nr. 746 din Arhiva Națiunii Săsesti din care aflăm în grija cărei bresle au fost repartizate „bastioanele” Sibiului – G. SEIVERT, Hermannstadt 43. (Traducere/transcriere în limbă română păstrând, pe cât posibil, topica frazelor, exprimarea și sintaxa limbii germane vechi.)

CXII
Decretul Consiliului sibian privind repartizarea bastioanelor în grija breslelor – 11 septembrie 1556.
Regulament orășenesc privind atribuțiile fiecăruia în parte.

La bastionul de la Poarta Sag au fost aleși în funcție de căpitani dl Michel Herman și Simon Myles, și întreaga breaslă a croitorilor sa fie la dânșii.
La bastionul de la Poarta Burger au fost aleși căpitani Piter Heltener și Jörg Ryssener, și breasla pantofarilor să fie cu ei.
La bastionul de la Poarta Heltner au fost aleși căpitani dl Casper Guest și Kyren Tong și breasla măcelarilor să fie cu ei, dar și breasla șelarilor și cea a funarilor împreună cu maiștrii șelari și funari, care să le fie căpitani.
La bastionul de pe dealul Heydenberg au fost aleși căpitani Gasper Goltschmidt, Lassel Schmidt și Endres Weber să fie acolo împreună cu cele trei bresle.
La bastionul din fața portiței Dyrchen au fost aleși căpitani dl Greger Wall, Mathes Rapollt, împreună cu întreaga trupă să fie acolo.
La bastionul zidit au fost aleși căpitani dl Zyrwes Wydner și tânărul Peter Haller, la dânșii sa fie si trupa dar și cei care nu aparțin breslelor, Turnătorii de cositor și olarii.
La poarta Elzebüter Thor au fost aleși maiștrii cojocari”.

Deci…
„Bastionul“ de la Poarta TURNULUI // Sag-Thor se afla în grija breslei [Zeche] Croitorilor condusă de dl Michel Hermann și Simon Myles. [cuvântul german Zeche desemna inițial un grup de lucrători… aici înseamnă breaslă]
„Bastionul“ de la Poarta OCNEI // Burger-Thor se afla în grija breslei Cizmarilor, condusă de Piter Heltener și Jörg Ryssener.
„Bastionul“ de la Poarta CISNĂDIEI // Heltner-Thor se afla în grija breslei Măcelarilor, condusă de Casper Guest și Kyren Tong, dar și a breslei Șelarilor și breslei Funarilor, conduse de maiștrii breslelor respective.
„Bastionul“ zona SOLDISCH / dealul Hydenberg // „Heydenberg“ se afla în grija a trei bresle conduse de trei căpitani: Gasper Goldschmidt, Lassel Schmidt și Endres Weber. (Ar fi posibil ca numele celor trei căpitani să conțină și denumirea breslelor respective: Goldschmidt = aurar, Schmidt = fierar, Weber = țesător).
„Bastionul“ zona HALLER / Portița Leșurilor // „Dyrchen“ se afla în grija unui trup condus de dl Greger Wall și Mathes Rapollt. Interesant este faptul că un maistru Gregor (Georg) Waal apare în documentele timpului, fiind cel care a condus lucrările la bastionul Haller între 29 octombrie 1551 și 8 martie 1552. De remarcat este și faptul că bastionul era numit / localizat ca fiind cel „de lângă Portița Leșurilor” (Dyrchen = portiță) deoarece în anul 1556 bastionul nou construit încă nu era cunoscut sub denumirea de bastionul Haller.
„Bastionul“ zidit / TURNUL GROS // Dicker Turm se afla în grija unui trup (breaslă) condus de dl Zyrwes Wydner și tânărul Peter Haller, dar și a Turnătorilor de cositor și Olarilor (care se pare că pe vremea aceea nu aparțineau de o breaslă anume). Ar fi posibil ca „tânărul“ Peter Haller să fi fost fiul primarului Petrus Haller, cel care a finanțat și organizat construcția bastionului care îi poartă numele!
Poarta ELISABETHA / GUȘTERIȚEI // „Elzebüter Thor“ se afla în grija breslei Cojocarilor condusă de maiștrii cojocari.

În anul emiterii decretului privind repartizarea bastioanelor în grija breslelor (1556) exista doar un singur bastion în Sibiu – Bastionul Haller!
Din cronica lui Emil Sigerus știm că în anul 1552 s-au început lucrările la bastioanele din fața porții Cisnădiei și porții Ocnei, dar cel din fața porții Cisnădiei a fost terminat abia 1572 (după alte surse 1577 sau chiar 1582) iar cel din fața porții Ocnei în 1604!!! Oricum, bastionul din fața porții Turnului a fost ridicat în anii 1568-1570, iar bastionul de pe Soldisch s-a construit între 1622 și 1627!
Deci, despre ce fel de construcții / fortificații (numite „Postay“) este vorba în acest document?
Cuvântul „Postay“ inseamnă bastion, dar acest cuvânt s-a folosit și pentru rondele (de artilerie). Înainte de a se construi bastioane în forma de pică, existau deja câteva rondele în zonele vulnerabile ale centurii a IV-a.
Aceste rondelele au fost parțial demolate sau/și integrate în bastioanele respective; de exemplu, cel de la Poarta Cisnădiei, Poarta Turnului și cel aflat în zona Soldisch. O rondelă de artilerie, ridicată pe latura sud-estică a centurii exterioare, a supraviețuit furiei demolărilor și există și astăzi – Turnul Gros // Dicker Turm. O rondelă mică, apărată de breasla Rotarilor, a fost demolată abia în anii 1870. Este vorba de Rondela Rotarilor // Wagner-Bastei, ridicată ~1555. Această rondelă, care se afla între str. Rotarilor și str. N. Teclu, purta în denumirea germana cuvântul „bastei“ (bastion)… cu toate că a fost o construcție de fortificație mică, tip rondelă! Se pare că în acest decret din anul 1556 este vorba de fortificații existente 1556 – rondele, dar și de fortificații deja terminate sau în construcție – bastioane.

Textul original în limbă germană (copiat mot a mot):

CXII
„Anordnung des hermannstädter rathes bezüglich der Besatzung der basteien der Stadt
11 September 1556.
Statt ordnung wie vnd wohin ein jedes teill sich halten soll.

In der Postay bei dem Sag thor, ist herr Michel herman vnd Simon Myles zu haub leuten und die ganzer Schneider zeche zu Inen erwelet worden.
In die Postay für dem burgerthor, ist piter heltener vnd Jörg Ryssener zu hauptleuten ervelt vnd die Schuster zeche soll bey Innen sein.
In die Postay bey dem heltner thor ist Herr Casper Guest vnd kyren tong zu haupleuten erwelet, und die Fleischer Zeche, vnd die Sadler, die seeler sollen bei Innen sein vnd die Sadler vnd seeler ire Zeche meyster sollen auch neben Innen hauptleute sein.
In die Postay bey heydenberg, ist Gasper goltschmidt, lassel Schmidt, Endres Weber erwelt, die sollen daselb hauptleute sein, samt iren dreyen Zechen.
In die Postay vor dem Dyrchen ist her Greger wall Mathes Rapollt zu hauptleuten erwelet, sammt Kopfleuten sollen sie allda sein.
In die gemauerte postay ist herr Zyrwes Wydner vnd der junge peter haller zu hauptleuten erwelet, bey denen sollen auch die Kopfleute sein vnd die ausserhalb der Zechen sein, die Kannengysse vnd töpper.
Bey Elzebüter thor sollen dy Kyrschner Meyster sein.

Aus dem original (Papier) im sächs. Nationsarchiv Nr. 746 G. Seivert, die Stadt Hermannstadt 43.“

~ o ~

Harta orașului Sibiu cu sistemele de fortificații din secolul al XVII-lea – „Cibinium alias Hermons. o Hermestat Capitale Della Transilvania.resa all-Esercito Imperiale l-anno.1687“ – Giovanni Giacomo Rossi.

Sistemele de fortificații – ziduri, turnuri, porți, rondele, bastioane – au suferit de-a lungul secolelor o serie de schimbări și modernizări constructiv/funcționale (voite sau mai puțin voite). Aceste schimbări deveniseră necesare în urma perfecționării armelor de foc / artileriei, perfecționare care a dus la întărirea și ridicarea zidurilor și turnurilor existente dar și la apariția unor sisteme noi de fortificații, mai eficiente și puternice – rondele și bastioane. În comparație cu turnurile de apărare existente, fortificațiile noi puteau fi înzestrate cu tunuri, arme de calibru mare. Fortificațiile au fost întărite sau reclădite mai ales în urma distrugerii parțiale sau totale provocate de un asediu sau o invazie, cum a fost cea mongolă din anii 1241/42, sau turcească din perioada 1432 și 1438, dar și de un inamic mult mai „profan“, forța naturii – prin cutremur, fulger sau foc.
Dar cel mai mare dușman al cetății a fost însăși „omul cetății“, care și-a mutilat propria cetate în numele progresului și al modernizarii… distrugându-și astfel propriul habitat și propria istorie.
Dacă Sibiul și-ar fi păstrat (doar o parte din) arhitectura medievală specifică orașelor transilvănene ar fi putut concura astăzi cu orice alt oraș medieval renumit din Europa. Orașul Dinkelsbühl din Germania, înzestrat cu un zid de fortificație intact, cu turnuri și porți medievale este cel mai bun exemplu!

„Cronologia fortificațiilor sibiene ~ secolul XII-XXI“
a fost realizată cu ajutorul materialului din arhiva personală. Diagrama a fost concepută pe baza datărilor adunate/preluate din următoarele surse:
„Topografia monumentelor din Transilvania / Municipiul Sibiu 5.1.1“ // „Denkmaltopographie Siebenbürgen / Stadt Hermannstadt“ 1999 – Alexandru Avram și Ioan Bucur / Christopf Machat.
„Cronica orașului Sibiu“ // „Chronik der Stadt Hermannstadt“ 1930; ~ „Despre Sibiul vechi“ // „Vom alten Hermannstadt“ vol. I 1922 / vol. II 1923 / vol. III 1928; ~ „Despre oameni bătrâni și vremuri trecute“ // „Von alten Leuten und alten Zeiten“ 1937 – cărți scrise de Emil Sigerus.
„Harta orașului Sibiu 1882“ // „Stadtplan von Hermannstadt 1882“ – hartă cu texte olografe desenată de Johann Böbel.
„Porțile din Sibiu odinioară existente după natură desenate“ 1887 // „Die vormals bestandenen Stadttore von Hermannstadt nach der Natur gezeichnet“ – album realizat de Johann Böbel.
„In jurul Pieței Mari I-XXI“ // „Rund um den Großen Ring I-XXI“ – serie de articole scrise de arhitectul sibian Otto Czekelius, apărute în ziarul Neuer Weg 1976 (4 august 1976-10 septembrie 1976).
„Ghidul turistic dedicat orașului Sibiu și împrejurimii“ 1896 // „Führer durch Hermannstadt und dessen Umgebung“ – ghidul editat de „Asociatia Carpatină Ardeleană a Turistilor“ / Secțiunea Sibiu // „Siebenbürgischer Karpatenverein“ S.K.V. / Sektion Hermannstadt“.
„Hermannstadt, Porträt einer Stadt in Siebenbürgen“ 2000 – Hermann și Alida Fabini
Pagina web: http://patrimoniu.sibiu.ro
(sursa ilustrațiilor: arhiva grupului facebook Alt-Hermannstadt)

Diagrama ~ Cronologia sistemelor de fortificații sibiene ~ vizualizează informațiile existente, cunoscute de mine la această dată, și necesită actualizări și rectificări…

0