„Casa Bielz „La țăranul vesel” din Piața Huet în Sibiu // Bielz’sche Haus „Zum lustigen Bauer” auf dem Huetplatz in Hermannstadt”
În Piața Mică, la ieșire spre Piața Huet, se afla o casă „enigmatică” alipită de actuala clădire Piața Mică 6. În plan, clădirea avea o formă de tip poligon neregulat, impusă de spațiul îngust de trecere între construcțiile existente cum se poate observa în planul orașului Sibiu din 1875.
Clădirea demolată la mijlocul sec al XIX-lea a fost în proprietatea organistului Bielz și era cunoscută sub denumirea de casa „Zum lustigen Bauer” // „La țăranul vesel”, posibil după numele unei crâșme care a funcționat cândva în casa respectivă…
Emil Sigerus pomenește această casă în cartea sa „Despre vechiul Sibiu” vol.I // „Vom alten Hermannstadt”. Johann Böbel a desenat/ poziționat această clădire în planul orașului Sibiu din 1875, completat de el în anul 1883 cu desene și texte explicative prețioase. Această clădire apare și în renumitul „Album” realizat de același Böbel în 1887:
Planul orașului Sibiu desenat de Johann Böbel 1883:
Nr. 3. Casa Bielz, numită „La țăranul vesel”, a fost demolată în anii ’50.
„Nr. 3. Bielz’sche Haus, genannt „Zum lustigen Bauer”, ist in den 50ziger Jahren abgetragen worden.”
Albumul realizat de Johann Böbel 1887:
X. În anii 1950, casa numită „La țăranul vesel” a fost demolată pentru a lărgi intrarea în Piața Huet (cunoscută anterior ca cimitir). (Proprietarul a fost Bielz, organist).
„X. In den 50ziger Jahren ist zur Erweiterung der Einfahrt auf den Huetplatz (früher Friedhof genannt) das Haus genannt zum lustigen Bauern abgetragen worden. (Eigentümer war Bielz, Organist).”
După demolarea clădirii „La țăranul vesel” a fost reconstruită actuala casa de la nr. 6 întegrându-se o parte din zidurile unei clădiri vechi ridicată în sec XV. În această clădire se află astăzi restaurantul Union.
Din cărțile de adrese din perioada anilor 1873-1933 aflăm că această clădire a fost in proprietatea familiei Friedrich Schäffer, Adolf Schäfer și în perioada interbelică în proprietatea lui Albert Schäfer, care a modificat fațada clădirii în 1929 (cum se poate citi pe situl patrimoniu.sibiu.ro). Fotografia alb-negru arată clădirea Piața Mică 6 înainte de modificarea fațadei. Sursă foto: Marian Bozdoc.
Casa care se vede la marginea stângă a fotografiei, cu reclama crășmarului Michael Paulini, este actuala clădire Piața Huet 7 (număr vechi 8). Din cărțile de adrese din perioada anilor 1873-1911 aflăm că această clădire se afla în proprietatea familiei Kirchgatter. În cartea de adrese din 1911 și 1933 apare la această adresă crășmarul Paulini Michael și Paulini Anna (1911 Paulini Michael, Selchwarenhändler und Wirt).
Un detaliu interesant poate fi menționat în planul lui Böbel realizat 1883. O treime a dreptunghiului clădirii Piața Huet 6 (număr vechi 7), și anume cea sud-vestică, este marcată cu albastru. Din legenda planului Böbel aflăm următoarele: „Cu albastru sunt însemnate clădirile nou ridicate din temelii între anii 1830 și 1883, precum cazărmi, fabrici, institute, biserici, poduri, clădiri private mai mari și mai mici, sau clădiri transformate complet prin construcția unui etaj sau extinderea acestora.”
În perioada anilor 1833-1872 străzile sibiene aveau numerotare continuă cu numere pare și impare pe aceeași latură. În cele două ilustrații din cartea de adrese tipărită cu ocazia introducerii numerotării noi în anul 1872 apar pe lăngă numerele noi și numerele vechi. Clădirea cu numărul vechi 402 se afla pe strada Mitropoliei/ Măcelarilor // Fleischergasse. Întrucât numărul vechi 403 nu apare în noua cartea de adrese este posibil ca „enigmatica” clădire „La țăranul vesel” (demolată la mijlocul sec al XIX-lea) să fi avut acest număr…
Între timp am primit de la dl Marian Bozdoc următoarea informație interesantă despre istoria clădirii „La țăranul vesel”: „Casa respectiva avea numărul vechi 403. În secolul 18 proprietar era Thomas Schmidt, urmat de la sfârșitul aceluiași secol de Georg Binder, în 1818 apare proprietar Carl Frisch, urmat de Bielz. În 1848 casa este cumpărată de oraș care o demolează. Din descrierea clădirii conform conscripțiilor primăriei din a doua jumătate a secolului 18 casa avea la parter 2 camere mici și o bucătărie mică pe când la etaj avea 1 cameră mare, 2 camere de mărime medie, 1 cameră mică și o bucătărie. Camerele de la etaj cred că erau repartizate pe două nivele, deci casa era foarte îngustă și avea 2 etaje. Două camere mici la parter nu cred că erau suficiente pentru o crâșmă. Oricum, în a doua jumătate a sec. 18 nu apare niciun spațiu comercial aici. Avea și o pivnița boltită de dimensiuni mici.”
În anul 1872 comunitatea orașului Sibiu decide schimbarea denumirilor unor străzi și aprobă un nou sistem de numerotare a clădirilor, vezi cronica lui Emil Sigerus „Chronik der Stadt Hermannstadt 1100-1929” // „Cronica orașului Sibiu 1100-1929” p.47: „1872 – 14.2. Die Kommunität beschließt für mehrere Gassen neue Namen und eine neue Nummerierung der Häuser”.
Prima numerotare de clădiri a fost realizată la Sibiu în a doua jumătate a secolului al XVIII-lea. La mijlocul sec. al XIX-lea (1833) a fost efectuată o numerotare nouă. Înainte de 1872 străzile sibiene aveau numerotare continuă cu numere pare și impare pe aceeași latură. Această numerotare era destul de complicată deoarece începea cu numărul 1 la primăria veche Casa Altemberger-Pempflinger, continuă pe latura vestică a străzii Mitropliei (Fleischergasse), sărea pe latura estică a străzii Tribunei (Quergasse) spre de str. Bastionului, str. Ioan Lupaș (Hechtgasse) s.a.m.d. și se termină cu numărul 1117 la casa de pe str. Centumvirilor lângă primăria veche.
După introducerea numerotării noi în anul 1872 străzile orașului Sibiu au primit lature cu numere pare și lature cu numere impare. Primele plăcuțe cu nume de străzi au fost aplicate în Sibiu în anul 1833, înlocuite cu plăcuțe noi în anul 1869.
Carte de adrese a fost tipărită în jurul anului 1873 la tipografia lui Samuel Filtsch din Piața Mică 25 „S. Filtsch’s Buchdruckerei (W. Krafft), preluată de ginerele său Wilhelm Krafft în anul 1868, și conține listele cu numele străzilor, numerele clădirilor (numerotarea veche și „nouă”*) și numele proprietarilor clădirilor (Besitzer) din Sibiu. Acest exemplar se află în colecția Wolff Helmut anterior colecția Langstein. (*numerotare „nouă” – este vorba de cea din 1872 care diferă de cea de astăzi!)
Locul în care s-ar fi aflat clădirea lui Bielz cunoscută sub denumirea de casa „La țăranul vesel”.
Colaj realizat cu ajutorul hărții OpenStreetMap, informațiilor preluate din cartea lui Emil Sigerus „Despre vechiul Sibiu” // „Vom alten Hermannstadt” și textul notat de Johann Böbel 1883 în harta din 1875.
