„Cărare“
… 86 …
Cărare
Precum buzele însetate pe marginea cupei,
așa nisipul la malul apei se prăvale.
Bijuterii în piele scăpărate stau șopârle pe piatră
și așteaptă.
Vijelie de ciulini prin dune și soarele sus.
Aici florile au rădăcini adânci de iubire
și învârtite în ele așteaptă ploaia ca pe un sărut
să tresară
să se nască!
Vîntul biciuie trupul cu mii de pedepse
ochii dor,
în cap se croșetează imagini
și spre ele alerg cu mâinile întinse
din zori
până în zori.
Merg prin pustiu pe spate de cămilă
prietrele pocnesc,
pietrele crapă,
frigul hulpav sapă cărare uscată.
Sub copita animalului tăcere.
Pe spate de cămilă trec
brodată în pânză groasă.
Adriana Moscicki
