„Canalele principale și secundare ale râului Cibin și Seviș amenajate în preajma Sibiului și prin Orașul de Sus și de Jos de-a lungul timpului“
Canalele au fost construite pentru alimentarea lacurilor situate extra muros cu apă curgătoare, lacuri care făceau parte din sistemul de apărare al orașului Sibiu. Apa pârâului Seviș a fost folosită și ca sursă de apă potabilă și pentru uz casnic, în industria meșteșugareasca, alimentară și de asemenea ca sursă de energie cinetică pentru a pune în funcțiune morile din incinta cetății și imprejurime.
Canalul Morilor // Mühlkanal ~ În partea vestică și nord-vestică a orașului medieval se afla Canalul Morilor // Mühlkanal alimentat din apele râului Cibin. Canalul pornea de la stăvilarul din Turnisor, curgea paralel cu râul Cibin, traversa zona cunoscută sub denumirea de Pajiștea Măcelarilori // „Fleischhauerwiese“ (astăzi partea nordică a Cartierului Ștrand) pe lângă Stadionul Voință, str. Poet Vasile Carlova spre str. Tudor Arghezi – Aleea Filozofilor și str. Dârstelor unde se ramifica îin doua brațe.
Un braț curgea extra muros prin fața Porții Turnului // „Sag“, pe lângă Aleea Studenților spre Poartă Ocnei // „Burger“ și zona str. Nicolae Teclu. Cealaltă ramificație intra în oraș pe sub Turnul Dogarilor // „Fassbinderturm“ de unde curgea spre moara de pe str. Turnului și mai departe pe str. Valea Mare / Plopilor / Vopsitorilor. Pe str. Vopsitorilor traversa curtea de la nr.16 și str. Zidului pentru a ieși din oraș prin zidul centurii a IV-a între Turnul Zidarilor și Poarta Ocnei (loc unde se unea din nou cu apele canalul Mühlkanal). Canalul Mühlkanal se revarsa în Cibin în zona Moara de Scoarță, astăzi Cartierul Lupeni / Reșița 2.
Între râul Cibin și zidul centurii cetății existau lacuri alimentate cu apele canalul Mühlkanal. De exemplu Lacul Țesătorilor // „Weber-Teich“, care se afla între Poarta Ocnei și Rondela Rotărilor.
A nu se confunda Râul Seviș cu Pârâul Seviș. Răul Seviș curge în valea Sevișului de la Rășinari spre Șelimbăr unde se varsă în râul Cibin. În zona Șelimbăr râul Seviș este cunoscut și sub denumirea de râul Sebeș. Părâul Seviș curge prin Pădurea Dumbravă Sibiului (Junger Wald), Valea Aurie (Goldtal), Valea Arinilor (Erlental) din parcul Sub Arini (Erlenpark) spre str. Z. Boiu, Biserica din Groapă, str. C. Brâncuși, str Gimnasticii, str. Izvorului și cartierul Lazaret unde se varsă în râul Cibin.
Părâul Seviș // Schewis Bach / Hermannstädter Bach / Trinkbach sau Zigeunerbach era alimentat cu apa din iazul de la Rășinari provenită din râul Șteaza (și râul Caselor după harta din 1700). Apa pârâului Seviș a fost folosită pentru amenajarea lacurilor extra muros din partea sud-vestică a orașului medieval, lacuri care făceau parte din sistemul de fortificații a cetății (de exemplu lacul Croitorilor) dar și ca sursă de energie cinetică pentru morile orașului.
Cantitatea de apă adunată din izvoarele din zona Parcul Natural Dumbrava Sibiului, cum ar fi izvorul Fântână Hoților din zona Fabricii de Covoare Dumbrava, nu ar fi ajuns pentru a garanta un debit constant de apă necesar pentru a pune în funcțiune instalaţiile hidrotehnice din Pădurea Dumbrava, Valea Aurie, parcul Sub Arini și zona cetății! În Pădurea Dumbrava au existat în trecut pe cursul pârăului Seviș, între Fabrica Dumbrava si lacul Dumbrava, astăzi zona Parcul Natural Dumbrava Sibiului, 8 mori și pive de apă, care aparțineau orașului Sibiu sau breslelor sibiene.
Amonte de digul de pământ – ulterior viaduct, rambleu tramvai – pârăul se numea Schewis Bach sau Schewesbach (Pârâul Seviș) dar și Hermannstädter Bach (Pârâul Sibian) și Trinkbach. Aval de digul de pământ pârăul Seviș este cunoscut sub denumirea de Trinkbach (Pârâul cu apă de băut) și Zigeunerbach (Pârâul Țiganilor).
Paralel cu pârâul Seviș/ Trinkbach au fost amenajate de-a lungul timpului două canale de apă: Canalul superior Seviș (Obere Schewiskanal) și Canalul inferior Seviș (Untere Schewiskanal).
Canalul superior Seviș // Obere Schewiskanal numit și Marele pârăiaş Seviș // Großer Schewisbachl sau Trinkwasser Kanal (Canalul cu apă de băut) izvorî din Pârâul Seviș amonte de lacul Dumbrava, zona Moara de hârtie (vezi harta Rumpel & Niklas din 1893) și curgea prin Valea Aurie paralel cu aleea amenajată la marginea vestică a văii. Apa canalului punea în funcțiune moara orășenească cu sită Schreyer (Städtische Beutelmühle Schreyermühle) și moara orășenească de pulbere (Städtische Pulvermühle). După bifurcația din zona Vadul Vacii (Kuhfurt) canalul superior ajungea în zona parcului Sub Arini unde curgea paralel cu strada Schewis // Seviș, astăzi Bd. Victoriei, spre Poarta Cisnădiei. În fața Porții Cisnădiei canalul se ramifică în mai multe brațe. Un braț traversa parcelele aflate între str A. Șaguna și str. G. Barițiu și se vărsa în Canalul Morilor sub bastionul Soldiș în zona Aleea Filozofilor. Apa canalului superior punea în funcțiune moara Neumühle, moara orăşenească lângă Soldiş (Städtische Mühle am Soldisch) și moara orăşenească cu sită sub Soldiş (Städtische Beutelmühle unterhalb des Soldisch) aflate pe str. A. Șaguna. De la aceste trei mori se trage denumirea germană a străzii A. Șaguna: Mühlgasse – str. Morilor! Atenție: a nu se confunda str. Morilor; în limba germană str. Heidengasse (tradus în limba română: str. Luncii) cu str. A. Șaguna; în limba germană str. Mühlegasse (tradus în limba română: str. Morilor).
Alt braț curgea prin Parcul Astra (Stadtpark) spre bastionul Soldiș unde punea în funcțiune un joagăr și o moară cu piuă pentru argăsit/tăbăcit piele (Sägemühle und Weißgärber-Walkmühlen). După traversarea bastionului sub rondelă apa canalului superior se vărsa în Canalul Morilor în zona str. Dârstelor.
O parte din apa canalului superior traversa orașul medieval în rigole mediane amenajate pe străzile principale ale Sibiului.
Canalul superior a fost folosit și ca sursă de apă potabilă – vezi denumirea germană: Trinkwasser Kanal (Canal cu apă de băut). Apa canalului era limpezită în două lacuri decantoare amenajate în fața Porții Cisnădiei (zona vechiului parc Elizabetha) și transportată prin tuburi speciale spre fântânile cu țevi din oraș. Alimentarea cu apa potabilă a fântânilor cu țevi (Röhrenbrunnen) s-a relizat prin intermediul unor conducte speciale din lemn, formate din tuburi confecționate din trunchiuri de copaci (molid) prin scobire/perforare longitudinală și îmbinarea lor cu elemente/țevi din metal.
Canalul inferior Seviș // Untere Schewiskanal numit și Micul pârăiaş Seviș // Kleiner Schewisbachl a fost amenajat de breasla Pielarilor (Ledererzunft) în anul 1750. Canalul inferior, un braț al Canalului superior, pornea la bifurcația din zona Vadul Vacii (Kuhfurt) unde traversa Valea Aurie (Goldtal) pe digul de pământ – ulterior viaduct, rambleu tramvai! Canalul inferior curgea la marginea estică a parcului Sub Arini spre str. Şcoala de Înot unde alimenta bazinul Școlii militare de Înot și punea în funcțiune o moară aflată lângă grădina Schöpp (Mühle am Schöppischen Garten) pe panta spre str. Z. Boiu. Din Școala de Înot curgea spre Calea Dumbrăvii unde punea în funcțiune un Joagăr (Sägemühle & Schneidemühle) și un Joagăr pentru tăiat scânduri şi furniruri (Bretter- und Furnier Schneidemühle). După ce traversa Calea Dumbrăvii și str. R. Stanca ajungea pe str. L. Blaga unde punea în funcțiune o moara de scoarţă (Lohmühle) și un Joagăr (Bretter-Schneidmühle), anterior „Moara Cerbului” (Hirschmühle). Canalul superior se vărsa în pârăul Trinkbach în zona str. Izvorului.
(sursa: Otto Czekelius / Emil Sigerus)
„Trei fire de apă
Din Cindrel coborîte, apele de munte se adună într-un iaz între Răşinari şi Dumbravă: iazul Seviș. Un fir de apă rebel se încăpăţînează să meargă mai departe pînă în Cetatea Sibiului desfăcîndu-se în lacuri şi din nou adunîndu-şi poalele lichide într-o vale umbrită de verde. Şi eu şi tu am alergat de-a lungul ei, demult cînd iarbă era înalta cît creştetul nostru.
Pîrîul Seviș curgea din Răşinari spre Cetate, lăbărţîndu-se într-o salbă de lacuri între Muzeul satului şi Valea Aurie. Dar nu se opreşte aici ci, lăsînd în urmă Valea Aurie, îşi vede de drum mai departe prin parcul Sub Arini, pe lîngă Biserica din Groapă, traversează Hallerwiese în zona str. Gimnasticii, Izvorului şi str. Fabricii, ajungînd pînă în Lazaret unde se aruncă în Cibin. Pentru că avea apă bună de băut, i s-a spus „Trinkbach”.
Pe vremuri, în preajma lacului Dumbrava, s-au amenajat canale prin care apa a fost condusă paralel cu pîrîul Seviș, prin Valea Aurie.
Un canal a alimentat Moara Schreyer şi de acolo se scurgea mai departe în Parcul Sub Arini paralel cu Bulevardul Victoriei / „Schewisgasse” (numele vechi, chiar numele pîrîului), pe lîngă Fabrica de zahăr, Facultatea de Psihologie şi mai departe pînă în faţă Hotelului Bulevard. Acolo s-a strecurat pe sub promenada „Bretter” (Brett – scîndură), loc unde cursul lui a fost modificat şi ramificat: un braţ spre Baia Populară şi spre moară de sub Bastionul Soldisch şi altul care intră în Cetate pe lîngă Poarta Cisnadiei ramificindu-se prin străzile Cetăţii şi premenindu-le. Celălalt canal, deşi a curs tot parelel cu pîrîul Seviș, trecea prin Parcul Sub Arini, pe lîngă Bolta Rece, pe strada Școala de Înot şi Radu Stanca. Apele lui au dat gustul berii lui Habermann şi Thomas Binder. De la fabrica de bere curgea mai departe spre Spitalul Municipal unde se unea cu pîrîul Seviș în zona străzilor Lucian Blaga / str. Izvorului (Kaltbrunnengasse). Ajuns în strada Fabricii, apa lui curată dă (din nou) gust altei beri: Trei Stejari şi Hager’s Bräu.
Ca un misionar venit de departe cu învăţătură şi hrană, Sevișul, din trupul lui lichid, potoleşte setea, alungă oboseală şi dogoarea, curăţă trupul omului şi al Cetăţii.
Trei fire de apă au spălat faţă Oraşului, au primenit aerul, au adăpat oameni şi animale, au învîrtit roţile morilor şi s-a făcut pâine. Trei fire de apă care au dat viaţă celor ce au fost şi celor ce mai sînt şi nouă, copii ai Burgului!“
Un text frumos și interesant preluată de pe pagina „Călătorie în timp Zeitreise Időutazás // Sibiu Hermannstadt Nagyszeben“
Vom Wasser, vom Wasser ~ Otto Czekelius „Rund um den Großen Ring“ articol apărut în ziarul Neuer Weg 1976 (Jg. 28 – 8467 vom 4. August 1976, S. 6ff. bis einschl. Jg. 28 – 4898 vom 10. September 1976)
