„Biserica cu hramul ‚Schimbarea la Faţă‘ / str. Mitropoliei/ Sibiu // Alte griechisch-orthodoxe Kirche / Fleischergasse/ Hermannstadt”
Biserica greco-ortodoxă cu hramul „Schimbarea la Faţă” de pe str. Mitropoliei/ Măcelarilor // Fleischergasse a fost ridicată de Compania Grecească între 1797-1799 și demolată în cursul lunii iulie1902 pentru a face loc ridicării Catedralei Mitropolitane Ortodoxe în perioada anilor 1902-1906.
„Arhitectul vechii Biserici Grecești a fost M. Bucholzer, iar pictori, Iosif Neuhauser şi I. Krambeli, ultimul fiind şi cel care a pictat şi iconostasul, cumpărat ulterior de românii din Gura Râului, unde se află pînă astăzi. Tîrnosirea bisericii a avut loc în 31 martie 1800.
Biserica grecească din Sibiu, graţie abilităţii episcopului (ulterior mitropolitului) Andrei Şaguna, a fost cedată de către arhim. Meletie, ultimul preot grec de aici, comunităţii ortodoxe române, astfel că, între 1862 şi 1902, această biserică a fost Biserica episcopală şi ulterior mitropolitană a românilor ortodocşi.
Ultima Sfîntă Liturghie s-a ţinut în Biserica Grecească la 13 iulie 1902 (S.N.), predica fiind rostită de dr. Elie Miron Cristea, viitorul patriarh, pe atunci asesor consistorial, în 14 iulie începînd deja demolarea ei și a unor clădiri din jur.
A fost demolată în cursul lunii iulie1902 pentru a face loc ridicării viitoarei clădiri a Catedralei Mitropolitane Ortodoxe, de pe Str. Mitropoliei/Fleischergasse.
În august 1902 au început lucrările de construcție la Catedrala Ortodoxă (str. Mitropoliei 33, actual). În anul 1904 Catedrala a fost pusă sub acoperiş, lucrările de construcție fiind controlate/ supervizate de către Iosif Schuschnig (arhitect la Primărie), antreprenorul coordonator fiind arhitectul Francisc Szalay. În 13 mai 1906 (S.N.) se sfințește Catedrala Mitropolitană Ortodoxă de către mitropolitul Ioan Mețianu” (Sursa textului cursiv: pagina de Facebook Alt-Hermannstadt/ D.B.)
În urma introducerii Rescriptului de concivilitate şi Edictului de toleranţă religioasă, emise de împăratul Iosif al II-lea în 4 iulie 1781, orașul Sibiu și-a deschis porţile și pentru cetățeni de altă naţionalitate. Începând cu anul 1781 persoane de etnie „străină” au avut posibilitatea de a devenii cetățeni ai orașului Sibiu prin depunerea jurământului în urma căruia primeau dreptul și de a deține proprietăți imobiliare situate intramuros, drept deținut ante 1781 doar de membrii comunitații săseaști (germane).
Din cartea lui Emil Sigeru „Despre vechiul Sibiu” // „Vom alten Hemannstadt” (vol.3, pag. 113/114) aflăm amănunte interesante despre primele persoane care au primit cetățenia orașului Sibiu în urma introducerii Rescriptului de concivilitate şi Edictului de toleranţă religioasă emise 1781:
„Cei doi Bogdanfi [este vorba de doi comercianți armeni: Gregor și Christoph Bogdanfi] au fost primii cetățeni străini care au dobândit, prin depunerea jurământului, cetățenia sibiană la 12 decembrie 1781. În luna martie a anului următor [1782], comercianții greci Johann și Carl Bardan au devenit cetățeni sibieni, la fel și comerciantul de mercerie Franz Bordoli din Como „în milaneză”. În anul următor [1783] armenii G. Issekutz și M. Patruban, grecul Joh. Esinge, românul Radul Stoica și italianul Josef Bordoli „cafegiu din Milano” s-au înregistrat pentru depunerea jurământul cu scopul de a obține cetățenia orașului Sibiu…” (În textul original Emil Sigerus folosește transcrierea germană a numelor străine!)
Radul Stoica, după Sigerus primul cetățean român care a primit cetățenia orașului Sibiu, este una și aceeași persoană cu Răduţ Stoica, comerciantul care a încheiat cu membrii Companiei sibiene în anul 1797 un contract „de închiriere şi vânzare, potrivit căruia Compania grecească putea clădi pe numele ei un locaş de cult propriu, precum şi o şcoală şi case de locuit pentru deservenţii celor două instituţii”. (Tradus de Pr. Dr. Teodor Bodogae, „Câteva momente mai importante din trecutul Catedralei Mitropolitane din Sibiu”, în MA, nr. 5/1987, p. 98.). Era vorba de imobilul cu numărul 99, din strada Măcelarilor numărul 39 (azi Mitropoliei 35) (*).
Răduţ Stoica cumparase între 1783-1797 două clădiri situate pe str. Măcelarilor/ Mitropoliei – casa lui Andreas Binder și casa văduvei Waldhutter (sursa: M.B.).
Parcela vândută de Răduț Stoica în anul 1797 Companiei grecești pentru ridicarea bisericii poate fi localizată în planul orașului Sibiu întocmit 1875 și copiat/ completat de Johann Böbel 1882/83. Planul din 1875 a fost realizat cu ocazia schimbării numerotării străzilor sibiene în anul 1872. Înainte de 1872 străzile sibiene aveau numerotare continuă cu numere pare și impare pe aceeași latură. După introducerea numerotării „noi” în anul 1872 străzile orașului Sibiu au primit lature cu numere pare și lature cu numere impare.
În harta din 1875 biserica „Schimbarea la Faţă” apare la adresa str. Măcelarilor // Fleischergasse 39 (nr. vechi 98).
În cartea de adrese din 1872/73 numărul nou 39 corespunde cu numărul vechi 98 (ante 1872)! Formele neregulate ale parcelelor 39 și 37 diferă de formele patrulatere ale parcelelor învecinate. O explicație plauzibilă pentru această deosebire ar putea fi faptul că proprietarul parcelei 39 a mărit suprafața curții adăugând un lot, desprins din parcela 37 (nr. vechi 99!), cu scopul de a crea spațiul necesar pentru biserica/ casa de rugăciune (Beth-Haus).
Înainte de a deveni biserică episcopală și mitropolitană a comunității ortodoxe române între 1862-1902 biserica greco-ortodoxă apare in documentele vremii și sub denumirea germană de Beth-Haus (casă de rugăciune). Denumirea Beth-Haus se folosește în limba germană pentru o clădire de cult destinată rugăciunii sau închinării, dar unde nu se desfășoară activități parohiale propriu-zise și care adesea nu are clopot.
În cartea de adrese din 1872/73 proprietarul parcelei 37 (nr. vechi 99) este Schmidt Karl. Proprietarul parcelei 39 (nr. vechi 98) – pe care se afla Biserica „Schimbarea la Faţă” – este Parohia greco-ortodoxă. În clădirea de pe parcela 41 (nr. vechi 97) se afla Seminarul Arhidiecezan greco ortodox! La adresa str. Măcelarilor // Fleischergasse 45 (nr. vechi 95) și 47 (nr. vechi 94) se afla Tipografia Arhidiecezană greco-ortodoxă.
(*) Informații despre istoria bisericii cu hramul Schimbarea la Faţă se pot afla din articolul „Pe urmele Bisericii companiştilor greci din Sibiu II“, de pe pagina altmarius – cultură şi spiritualitate, la link-ul accesat: LINK
Informații amănunțite despre Rescriptul de concivilitate şi Edictul de toleranţă religioasă se pot citi în articolul domnului Dr. Arh. Horia Radu Moldovan – STUDIUL GENERAL PRIVIND EVOLUȚIA ISTORICĂ A ȚESUTULUI URBAN AL ORAŞULUI SIBIU (Evoluția demografică și structura etnică a populației) la link-ul accesat: LINK
(Ilustrații din arhiva grupului de Facebook Alt-Hermannstadt)
