„Baladă“
… 81 …
Baladă
Eu cânt menestrel pe strună
am buze uscate și părul tăciune.
Tu, vânator cu inima vitează
nimic nu-ți scapă de sub pază.
Eu, cântec și inimă frâtă
tu, în fuga din lume ai pas de lacustă.
Mâinile noastre se împletesc în pripă
atingerea ne face frică.
în mine urcă o nebună voință
în tine, stăpân pe trupuri, doar dorință.
Mărgele la brâu ți la gleznă brățari
legan unduiri de culori.
Pe sub mustață asuda un cuvânt de dor
încheieturi fragile mor.
Lipită de tine în poeme
imi spui – nu te teme!
dragostea mea e matură
nu mai caut nimc!
Pun mâna la gură.
Ochii sunt lacuri adânci cu mirare
gleznele mele picură sare.
Legătura pe umerii tai
trup uitat, iată,
s-a inserat.
Luna măsoară umbre desuete
nădușală de vis
mă intorc spre perete
Adriana Moscicki
