„Albastru“
… 92 …
Albastru
Ce iubire albastră spun
cu palmele mânjite pe pieptul tău.
uneori, când te cuprind,
trupul tău de culoare
se pornește a curge cascade mici,
cozi de apă pe chipul meu,
ai zice că-s lacrimi, dar știu
sunt doar sudoare prin dogoarea zilei.
Sub ogive, ochiul tău ciob înalt
mă sfârtecă fâșii, fâșii și așa
mă-nfășor brocart în poala Sfinţilor.
ce iubire albastră mă cuprinde,
farbă întinsă pe un zid.
Adriana Moscicki
