„a Waras usque in Boralt”
În cele două fotografii se vede una(*) dintre cele două spade legendare de jurământ care „au vegheat de-a lungul timpului peste pământul crăiesc”, în germană Königsboden, în maghiară Királyföld(**)
O legendă spune că cele două spade originale, înfipte încrucișat în pământul sfânt de conducătorii coloniștilor germani cu ocazia întemeierii primei localități (vezi cele două spade încrucișate pe stema orașului Sibiu), au fost depuse și păstrate în bisericile celor două localități extreme ale ținutului oferit sașilor – Orăștie / Broos / Szászváros și Drăușeni / Draas / Homoróddaróc.
(*) În fotografia realizată de Emil Fischer în anul 1942 se vede spada din Draușeni ținută de Hannul/ judele, primarul satului (în germană Hann/ Ortsrichter). Spada lungă pentru două mâini, cu două tăișuri, din fotografie NU este cea originală, ci o spadă din sec. al XVII-lea. Cele două spade originale au dispărut. Cea din Orăștie în negura timpului, cea din Draușeni în anul 1944. Interesantă este și vestimentația bărbaților sași din fotografie, mai ales pălariile lor cu boruri mari și calote rotunde…
(**) Pământul crăiesc (Ținutul crăiesc, Ținutul sașilor sau Scaunele săsești, în latină fundus regius, în germană Königsboden, în maghiară Királyföld) este denumirea dată unora dintre teritoriile transilvane repartizate Sașilor în Evul Mediu, delimitate la nord de râul Mureș, la sud de râul Olt, la est de localitatea Drăușeni și la vest de Orăștie.
În aceste teritorii s-a stabilit în secolele XII-XIV o populație de limbă germană (inițial populație mixtă germană, flamandă, valonă), cunoscută sub denumirea de sași (în latină, saxones). Prima mențiune documentară este Diploma Andreanum (1224), numită de istoriografia săsească și „hrisovul de aur” (în germană, Goldener Freibrief der Siebenbürger Sachsen), în care regele Andrei al II-lea al Ungariei stabilește anumite privilegii (scutiri fiscale și o formă de autonomie) pentru unitățile administrative respective. (Wikipedia)
