2022-08-29
Sibiul în festival
Festivaluri, concerte, târguri, expoziții, evenimentele se țin lanț în oraș, suprapunându-se și înlănțuindu-se că le-am pierdut șirul și ordinea. Nu suntem Manhattan și nici Tel-Aviv, orașe „ce nu dorm”, dar toată vânzoleala, setea de viață și defularea de după pandemie, mie-om simplu și profan-îmi par o reeditare a „anilor nebuni” 1920!
Ca și atunci, după pandemia de gripă Spaniolă, după un război, fața istoriei s-a schimbat în bine și în rău în aceeași măsură: emanciparea femeilor și a modei, modernizarea, o foame nestăvilită de viață și nou, o bucurie de a trăi și experimenta dar, în același timp, zorii unei epoci noi, în care negura recesiunii, comunismului și fascismului, a cuprins lumea!
Am fost la acest festival al „țuicii și brânzei” (Curmatură – Sibiu) pentru prima oară în viață. Mi-am imaginat munți de brânză, butoaie de țuică. Au fost câteva standuri, dar depășite cu mult de cele cu mâncare: cocoloș , mici, steakuri, frigărui , ciolane, ceaune cu tocană de berbec și porc.
Pe scenă s-au perindat ansambluri și tineri interpreți locali, spre deliciul publicului. Și, în timp ce Jiana făcea să tremure scena, Kürtöskalács sfărâia deasupra jarului, în altă parte a țării (Măciuca, jud. Vâlcea), tremura pământul sub cizma neagră a unei nunți pur „Românești”, neolegionare, cu dar și faimă. Săltau iile de bucuria uniunii pe trupurile încălzite de ideologie și mândrie națională.
Trăim vremuri noi/ vechi/ și tulburi.
Să ne ajute Dumnezeu!
Adriana Moscicki
