2020-11-29
fereastră spre Decembrie
Doar ieri au dănţuit la ultimul bal de Sf. Katerina şi iată cum se aşează azi, cu toții, în jurul mesei! Cununa de Advent – Adventskranz – aşteaptă cuminte, aprinderea luminilor, pe rând, în fiecare Duminică până la Marea Sărbătoare. Adventul (adventus-lat. venirea) este aşteptarea celor mari şi nerăbdarea celor mici!
Nu se cunosc cu exactitate originile Coroanei de Advent dar, în trecutul îndepărtat, încă păgân, în Nordul Europei, adânc în miezul iernii, oamenii aprindeau candele pe-o roată împodobită în ramuri verzi. Se aprindeau patru lumânări aşezate în patru direcţii, simbol pentru pământ, vânt, apă şi foc. Se celebrau rituri păgâne ce urmau să asigure continuitatea vieţii – reprezentată simbolic în ramurile verzi tot timpul anului.
Lumina făcliilor/lumânărilor ar fi fost speranţa în revenirea vremurilor calde şi a luminii solare, iar cercul de lemn îmbodobit, un simbol al infinitului.
În Evul Mediu, popoarele germanice au preluat acest obicei păgân şi l-au încorporat în cel creştin de Advent.
Şi, nu întâmplător, Lumina este miezul Sărbătorilor de iarnă creştine dar şi în Hanuka evreilor (Sărbătoarea luminilor), căci timpul le rânduieşte cam deodată…
Cum Adventul se deschide totdeauna în apropierea zilei Sf. Andrei (30 Noiembrie), poveştile se amestecă şi ele. Târgul nostru pestriț le-a cunoscut şi cinstit pe fiecare în parte, aşa cum se cuvine.
Pe mesele unora lumina de sărbătoare, pe mesele altora, așteptarea va strânge chingile poftelor în bucate cuminți, de post. Fiecare casă în legea ei, dar bucuria – una singură!
Advent fericit tuturor! Schöne Adventszeit!
La mulţi ani celor ce poartă numele Apostolului Andrei, ciobanul şi protectorul animalelor sălbatice şi al pescarilor!
Adriana Moscicki
