2019-06-13
Scuipatul interzis – prezența recomandată „fabrica Re-evoluție“ …(se poate citi si intr-un cuvânt!)
Nu știu dacă mai există vreun popor care să fi ridicat „scuipatul“ la un asemenea „rafinament“ de comunicare! Ca practică ancestrală el avea funcție de protecție, apărare – scuipatul în sân de teama Necuratului, scuipatul de deochi – acel „ptiu“ elegant cu rol de amuletă, scuipatul în cenușă / ori orice alt decoct / amestec șamano-vrăjitoresc, scuipatul în mâini – dătător de forțe supra-umane! Eu zic, e o întreagă știință – scuipatul! Mai contează și consistența (uscat, mic, concentrat, gros, spumos), dar și locul formării și proiectării în/din cavitatea bucală: printre dinți, plimbat între obraji, din adâncuri! Scuipatul poate ține loc de cuvinte, are loc de comunicare, exprimând o diversitate de stări și sentimente: dispreț, dezacord, neîncredere, viclenie, neștiință sau pur și simplu, golănie! Nu știu ce fel de motivări ar fi avut scuipatul în Românofir, dar plăcuța aceasta ne învață că practica exista și se încerca o educare/eliminare!
Oricum ar fi, subiectul ar trebui să fie interesant pentru un studiu antropologic (nu știu dacă există)!
Voiam defapt să vă povestesc despre un „scuipat“ mai cultural,o superstiție din lumea teatrului și nu întâmplător!
Se spune că piesa Macbeth (Shakespeare) ar fi blestemată și era interzisă pomenirea numelui ei în incinta teatrului, ca fiind de rău augur! Cei ce se făceau vinovați trebuiau să îndeplinească un ritual ce cuprindea învârtit și scuipat de trei ori!
Uite așa, plăcuța cu scuipatul, m-a dus de la Tălmaciu la teatru și invers!
Cum nu sunt de-a locului, nu vă pot povesti amintirile mele, dar știu că sunteți mulți legați într-un fel, sau altul, de Tălmaciu. Unii păstrați obiecte și fotografii învechite, alții le purtați doar în inimă, alții, poate, scrieți – așa cum a făcut-o și colega mea Cezara, cu pasiune și de-formație profesională de istoric! (monografia „Tălmaciul la răscrucea timpului“ – Cezara Stratulat, Rodica Bobes, Constantin Barbu)
Tâlmaciul, a fost pentru mine un loc „aproape de casă“, poate un loc în care nu credeam că se întâmplă ceva! Iată că deschiderea Festivalului Internațional de Teatru Sibiu, vine să demonstreze contrariul! Un eveniment cultural de anvergură și participare internațională va avea loc taman în Tălmaciu, sub patronajul lui Silviu Purcărete. Cu această carte de vizită, care nu mai necesită lămuriri și adaosuri (sunt prea mică să vorbesc despre oameni atât de mari!), evenimentul se anunță interesant, inedit și incitant: ateliere, instalații, teatru de stradă, circ, spectacol, artă! Re-evoluție sau revoluție? Din punctul meu de vedere, sint sinonime!
M-am întrebat în sinea mea „de ce Tălmaciu?“ Poate fabrica să fie o nouă „făcătoare“ de cultură? Poate numele locului?
Știați că există și o altă etimologie, mai fantezistă așa, a numelui acestui loc?
Preotul sas Johan Lebel (există un liceu care-i poartă numele), având bineînțeles alte repere culturale, caută explicația toponimului Tălmaciu, exact în numele cărții sfinte a evreilor, Talmudul. Pare exclus că tocmai din inima deșertului să se fi refugiat vreun trib aici, dar există o logică în explicație. Talmudul este, pentru evrei, o culegere de texte care interpretează, traduc „Tora“ – cartea sfânta! Iată că și Talmudul este un Talmaci/u!
De fapt, doream să vă invit la festival, vă las aici un link: https://fabree.eu/
Am înțeles că „sufletul“ este Lo (Laurent) Schuh, actor hâtru cu privire șarmantă, francez prieten cu Românii!
Și nu uitați: „Scuipatul interzis“! dar participarea indicată, bucuria – obligatorie!
Poate ne-om mai re-vedea!
Adriana Moscicki
