Călătorie ~ 2019,  Călătorie în timp/ Zeitreise/ Időutazás

2019-05-16

„Firul roșu“
Sînt convinsă că vă amintiți sertarele ticsite cu ață de tot felul, în toate culorile și nuanțele, acolo în magazinul din Piața Mare! Sculuri, gheme și papiote, macrame, coton perle, mouline, de pe eticheta cărora te privea o pisică și totdeauna cumpărai mai multe din neputința de a decide, sau doar din dorința de a le avea! Era vremea lucrului de mână, la școală, ori la șezătorile zilnice „pe bancă“, în fața caselor, când majoritatea femeilor croșetau, ștrencăneau, brodau ori coseau goblenuri!
Dar amintirea aceasta mi-a fost prilejuită de o conversație între prieteni și descoperirea unui album: Românofir S.A.R Tălmaciu! Nu cunoșteam existența lui, dar nici nu m-am mirat că autorul fotografiilor este Emil Fischer în persoană.

 

 

 

 

Poate Românofir nu vă trezește nici o emoție (deși este numele original al fabricii), doar pe vremea copilăriei noastre totul devenise roșu, mai ales firul care trebuia să ne ghideze prin istorie! Așadar fabrica a fost re-botezată Firul roșu, Tălmaciu.
Povestea ei începe în 1923 când, o mână de sași din Cisnădie, cumpără o moară și încep fabricarea postavului pentru Armata unită. Apa râului Sadu, de o calitate excepțională, moale și fără calcar, era ideală pentru vopsitul stofei. Mica întreprindere primește numele Talma și devine profitabilă. În 1926 este vândută unui investitor german din Freiburg, care o transformă în fabrică de ață și îi schimbă numele în Metz&Vater. Făbricuța cunoaște o perioadă de expansiune și înflorire atât de mare că rezistă crizei din 1929, deși fabrica mama din Germania (Metz), dă faliment.
În 1935 este cumpărată de firma Coats din Glasgow, care o transformă radical, o re-botează Românofir S.A.R și îi aduc prestigiul european. Pe vremea aceea calitatea era primordială: o haină englezească nu înseamna doar o stofă impecabila, ci și o ață superioară care să țină tot ansamblul bine legat împreună!
Dacă firma Metz adusese utilaje germane performante, scoțienii fac o adevărată revoluție. Pe 18 hectare se construiesc noi corpuri de clădiri: hale, vile pentru personal, cantină, cămin, dispensar, spital, sediu pentru pompieri, gradini, piscină, teren de tenis. În 1938 i se comandă celebrului (deja) fotograf Emil Fischer un album care să prezinte fabrica în toată splendoarea ei. Îl împărtășesc cu voi și, mărturisesc, am fost uimită și emoționată: piscină, teren de tenis pentru toată lumea, ar echivala acum cu facilitățile de prin birourile Google!

Dedic această postare Paraschivei Balteș, care a păstrat toată viața șortul de pânză albă folosit pe terenul de tenis. Și o dedic lui Nicolae Balteș, dintre primii angajați la Românofir, responsabil cu cooptarea de personal „doar din zonă“ după cerințele conducerii și care a păstrat acest album, parvenit nouă prin bunăvoința fiului lor, Dan. Am mai primit în dar și multe povești din Tălmăciu și Tălmăcel, pe care sper să vi le spun mai departe, într-o altă postare.

Adriana Moscicki

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

Eine Antwort schreiben

Deine E-Mail-Adresse wird nicht veröffentlicht. Erforderliche Felder sind mit * markiert