2019-02-05
… spre tine …
cît de bine te văd acum cînd în mine stai ascuns
cu turnurile tale lipsă
cu porţile uitate
cu ferestrele zidite
cu ochii deschişi!
spre tine trimit corăbii din hîrtie
şi ostaşi de plumb prăfuiţi.
de-ai fi avut un golf să ancorez
aş fi coborît mîndră de pe punte
cu lăută ţi-aş fi cîntat.
uneori clopotele tale se aud pînă la mine
ştiu că e miezul zilei şi-n lumină stai în picioare
cu porumbeii pe umeri.
spre tine întind mînă cu pîine, untură şi ceapă
„ia o muşcă!“ – îți spun,
zîmbesc.
fetele învîrt panglici lungi brodate
băieţii poartă fetele pe mîini, în cerc.
cîte un june cu clopoţei şi cuşmă pe frunte vine agale,
fetele roşesc şi ascund săruturi în cîrpă.
eu stau pe banca de lemn şi gonesc
de la un capăt la altul, ca în turnir, călare pe un tramvai,
aşa îţi despic carnea de piatră!
dar nu sîngerezi,
tu taci
creşti în mine ziduri de cetate
pentru viaţă
şi pentru moarte!
Adriana Moscicki
Panorama orașului Sibiu 1890 – Ilustrație – Ghid Hungary / gravură realizată de Orell Füssli, după o fotografie din atelierul lui Kamilla Ásbóth
