2018-11-30
centenarul tristeţii
„Nu cred că o graniţă adună şi încheagă o naţiune. Unirea de teritoriu nu este de ajuns. Unirea oamenilor în idealuri, sentimente și conștiință însă, da!
Sîntem mulţi cei care trebuie să ne amintim de fiecare dată că 1 Decembrie e Ziua Naţională. În memoria noastră e tatuată adânc o altă dată. Poate în Decembrie a fost, simbolic (în trecut), o ţară întreagă unită într-un ideal. Ne-a rămas un gust amar și certitudinea unei revoluții furate.
Zeci de ani de Democraţie au stricat şoselele, uzinele, trenul şi căile ferate, şcoala, spitalul, pădurea, limba. Maeştrii în camuflaj, adevăraţi cameleoni politici, s-au transformat, peste noapte, din comunişti în capitalişti democraţi, foşti securişti în oligarhi, moguli de presă au creat televiziuni şi sisteme de manipulare, de ştergere a creierelor. Gospodinele şi ţăranii sînt ghiftuiţi cu seriale, moşnegii se bucură la vederea fetiţelor „suflecate“ în televiziuni de prost gust, zeci de hafle şi tarafe, de lăutari moderni cu Ferari şi Lamborghini. Frumuseţea se măsoară în silicon şi operaţii estetice.
Divide et impera! Ardeleni, olteni, moldoveni împreună sub steagul credinţei, iubindu-se şi urându-se reciproc, dar, împreună urând ungurii, secuii, saşii, evreii. Ura ca sentiment naţional!
Nici măcar nostalgiile nu mai sînt ca în trecut. Nici măcar trecutul nu ne mai interesează.“
Cam așa scriam acum un an. Nu s-a schimbat nimic.
Ba da, s-a schimbat în și mai rău: visteria goală, justiția sub asediu, prețurile au explodat, pensiile speciale s-au dospit, bugetarii s-au multiplicat ca în minunea de la Cana Galileei, legile au fost ciopârțite, șterse și modificate la mișcarea unui „degețel“, incompetența și prostia au urcat pe tron și, cu o poftă pantagruelică, devoră tot ce-a mai rămas curat și de bun simț, infractorii fac legi, jandarmeria are mușchii vârtoși, câinii latră… caravana trece!
În o sută de ani, 50 au fost comuniști, 30 neo-comuniști, 20 ce-a mai rămas cu bune și rele. Ce sărbătorim?
7 milioane de săraci, 42 % din populație analfabetă -delicat spus „funcțională“!- cel mai mare număr de imigranți (după Siria – țară măcinată de război), spitalele, autostrăzile, trenurile, wc-urile din școlile care nu sînt?
Mergem sub steag cu mândrie că avem Catedrală? că Prea-fericitul, ce și-a cioplit chipul pe un clopot, e Omul Secolului?
A fost un an atât de amar și întunecat, că o singură zi -aniversară- nu poate șterge dezamăgirea, greața, tristețea, deznădejdea, kilometrii de demonstrații nebăgați în seamă.
Și mă gândeam, la vederea acelor cătușe de carton fluturate, că NOI sîntem cei ce le purtăm și le vom purta: o țară întreagă captivă, îngenunchiată.
Apoi, după trecerea convoaielor în defilare, la marea bătălie pentru sarmale și ciolan gratis, vom fi cu toții mândri și demni că sîntem Români, dar nici sarmaua și nici ciolanul nu sînt românești!
În rest, „să auzim numai de bine“ și la mulți ani, România! în EU!
Adriana Moscicki
foto: steagul delegatiei comunei Lupșa, la Alba Iulia, 1 Decembrie 1918
sursa foto: http://clasate.cimec.ro/detaliu.asp…
