2018-11-07
Târgul de altă dată
Dezvoltarea economică și industrială, globalizarea, migrația populației, depopularea satelor vor duce, probabil, și la dispariția piețelor așa cum le cunoșteam. Supermarketurile sunt mai la îndemână-și uneori cu prețuri mult mai bune- oferind legume, fructe și zarzavaturi proaspete pe tot parcursul anului. Am uitat să mâncăm după sezon și ne bucurăm de permanenta prezență a roșiilor, chiar dacă sunt crescute pe un petec de vată și hrănite cu chimicale.
Vechile democrații occidentale au acumulat experiență de-a lungul anilor și se reîntorc la piețele de producători, ținute săptămânal în centrul orașelor sau, spre magazinele de produse bio (cu adevărat și controlat!) la prețuri exorbitante dar, oferind speranța unei alimentații și vieți sănătoase.
Dar noi, fără drumuri de acces în timp util (multe produse fiind perisabile), fără o organizare eficientă din partea producătorilor (care preferă să vândă din fața casei direct comerciantului care le colectează), fără siguranța originii produselor, ne trezim că plătim prețuri mari pentru o marfă așa-zisă „de grădină“, dar coaptă prin magazii, ori pe drum din Turcia.
Vă amintiți aglomerația din gări, sacii burdușiți și zumzăiala oltenilor? tarabele acoperite cu nyloane transformate în pat pe timp de noapte, fețele lor șifonate și obosite în frigul dimineții?
În trecutul mult mai îndepărtat, cunoscut nouă doar din fotografii și cărți, Piața era locală și încuraja comerțul local. Majoritatea produselor agricole, vândute în zilele de târg, erau autohtone, cultivate în grădinile din împrejurimile orașului.
Dacă citiți istoria cartofului, de exemplu, veți afla că a fost adus în Transilvania încă de pe vremea Mariei Tereza și cultivat, la început foarte puțin, la nivel de gospodărie personală. Oamenii se temeau de „mărul pământului“ și apreciau mai degrabă aspectul estetic al florilor lui! Dar, foametea din 1815, și circulara dată de Guvernatorul Transilvaniei G. Banffy de Losoncz, în care se arată modul ușor de cultivare în cuiburi „chiar și în lipsa animalelor“, îl impune ca aliment de bază și hrănitor prin excelență! Așa se explică nenumăratele mâncăruri pe baza de cartofi din bucătăria noastră locală și pâinea cu cartofi (necunoscută în alte regiuni).
Pe lângă legumele cunoscute, ce constituiau baza alimentației (cartofi, varză, fasole, grâne), cultivate și vândute prin târguri, Sibienii mâncau multe fructe din livezile ce înconjurau odată orașul. Cel mai vechi document, în care sunt menționate fructele cultivate în zona Sibiului, datează din secolul al 15-lea. Învățatul italian Pietro Banzoni, călător prin Transilvania pe timpul domniei regelui Matthias Corvinus (1458-1490), povestește despre diferitele soiuri de „fructe nobile“ consumate de Sibieni! (soiuri speciale de mere, pere, prune, vișine, cireșe)
În timpul vizitei regelui Ladislaus la Sibiu, în anul 1494, masa înaltului oaspetele a fost plină cu soiuri alese de fructe. Chiar și domnitorii Moldoveni și cei din Țara Românească au comandat fructe proaspete, sau uscate, din zona Sibiului. De exemplu, domnitorul Moldovei, Lăpușneanu și-a dorit – și a primit – de la Sibieni prune uscate pentru soția lui bolnavă, Ruxandra!
În ziua de azi, se vorbește despre încurajarea produselor și comerțului local. Iată un exemplu grăitor din trecut, ajuns la urechile noastre din povestirile lui Sigerus:
Pînă în anii 1850, era tradiția ca, în zilele de târg să fie amplasat un „steag“ cu baner din tablă lângă fântâna din Piața Mare, pe care era pictată stema orașului. Acest steag semnala tuturor că, în acea zi, de dimineață pînă la ora 11, numai Sibienii aveau dreptul să cumpere din produsele oferite de vânzători. După ora 11 toată lumea putea face negoț după plac, cu oricine!
În amintirea târgurilor de altă dată dar și cu nostalgia gustului pierdut, aceste imagini cu Târgul din Piața Mare, de-a lungul timpului!
Adriana Moscicki
