2018-08-17
vă vedem#
Nu poți înțelege determinarea Diasporei, dar nici drama ei, dacă nu ai trăit niciodată departe de poala mamei!
Diaspora trăiește de două ori singurătatea: cea a depărtării de un spațiu intim, cunoscut și cea a izolării într-unul nou, la început ostil, care cere schimbări de mentalitate, gândire, obiceiuri și limbă. Se spune că, doar atunci ești integrat complet, când gândești și când numeri în limba țării respective!
Am întâlnit mulți români „de afară“ și uneori m-am minunat de puternicul accent străin cu care vorbeau limba strămoșească, dar m-am întristat în aceeași măsură cunoscând alții, incapabili să vorbească o iotă din graiul țării care i-a adoptat!
În anii 90 am plecat mulți naivi în căutarea democrației-așa cum ne-o imaginam noi, ieșiți din ogrăzile comuniste! Am înțeles repede că nu există un asemenea animal perfect, e doar o plăsmuire în căutarea noastră de valori, dreptate și demnitate. Dar am învățat că există legi care guvernează lumea și ele sunt făcute pentru oameni, ordine și respect. Am învățat că avem drepturi și ele trebuie respectate, ne-am obișnuit să stăm cu coloana dreaptă în fața unui ghișeu și a unui funcționar, să umblăm cu computere atunci când ne luăm numărul la doctor și să așteptăm liniștiți cele câteva minute până la invitația oficială pe un panou de televizor. Ne-am obișnuit ca doctorul să ne primească zâmbind și să scrie în computer, în același timp în care ne vorbește (pe nevăzute), toate durerile, simptomele, analizele, procedurile și să ieșim îmbărbătați, încrezători. Ne-am urcat în autobuze aerisite și silențioase, a căror sosire e anunțată pe un panou solar și la fix. Și multe, multe, altele dar mai ales, am învățat să respectăm și să fim respectați, ne-am recăpătat demnitatea. În casele noastre am vorbit românește și nu am uitat o clipă de unde am venit!
Dar, natura umană e diversă, oamenii diferiți, din fericire. Există imigranți care se găsesc doar fizic în spațiul respectiv, iar în viața lor spirituală, mentală nu au trecut niciodată granițele României: vizionează televiziunea română, nu au curajul să schimbe mâncarea tradițională și nici obiceiurile.
Există imigranți care s-au detașat total, au tăiat toate legăturile cu țara și trăiesc o viață nouă.
Indiferent de categoria în care s-ar afla, există un numitor comun: munca, mândria de a munci, pentru că „a munci“ este un drept! Ia-i omului munca și i-ai luat pâinea de la gură, demnitatea, scopul zilelor.
Indiferent de statutul lor social, de studiile pe care le au, să nu-i treacă prin cap nimănui, vreodată că ei nu înțeleg și nu văd realitățile din patria mumă! Nu trebuie să le aruncați în obraz, zeflemitor „ce știi tu? doar nu trăiești aici“! Uneori depărtarea te face să vezi mai bine, mai în profunzime și, nefiind legat/influențat de interese de vreuna din părți/partide, de pile-relații-cunoștințe pe care trebuie să le cultivi – spiritul de discernământ e mult mai acut! Au dovedit-o din plin, zilele trecute, miile de români din Diaspora și mă înclin cu respect în fața curajului și evoluției lor!
Citeam ieri un dialog interesant pe marginea unei cărți (Tudor Mirică, „Despre Călătorie, ca Stare de Spirit“*) despre imigrație ca o călătorie fără întoarcere.Nu pot decât să fiu de acord: o dată integrat într-o lume ce îți oferă posibilități, este greu să te întorci în timp la practici, obiceiuri și o realitate de care ai fugit! Poate de aceea, încă, în România sec XXI a rămas valabilă dorința „vrem o țară ca afară“!
Ce trist că, după 28 de ani de așa-zisă „democrație“, țara este în genunchi, ruginită și ruinată, pomeni electorale sau privilegiile unui stat bugetar întins ca o caracatița cu multe picioare grase, inutile și zgomotoase, determină oamenii, triști și umiliți, să-și adune bocceluța și plece în căutarea pâinii și a demnității!
Cât de minunat că oamenii pleacă în depărtări, li se deschid orizonturi, se îmbogățesc spiritual, cultural și încep SĂ VADĂ!
Și știu, cei din orașul meu încep să vadă cu mii de ochi, doar poartă în ei amintirea orașului.
vă vedem din lume și vă vedem din Sibiu!#
Adriana Moscicki
fotografii personale din Sibiu
