2018-06-08
momentul acela când,
soarele însuși oglindindu-se, scapără în mii de luminițe pe cercul apei. Păsările trec razant la vânătoare de musculițe, păianjeni cu picioare fine merg precum Isus pe ape. Ici colo, spre deliciul copiilor și în ciuda pescarilor, pești baletează o clipă în aer, răsucindu-și coada multicoloră și se zvarlesc greoi în adâncuri. Apusul tremură cercuri – cercuri în plescăitul vâslelor. Departe pe mal, din burta elastică, acordeonul plânge și râde.
Eram copii și bucuriile erau mici dar curate: libelule și fluturi, gurile flămânde ale peștilor hrăniți cu pâine, plimbatul în barcă, zborul păsărilor deasupra noastră.
Uneori, pe inserat, răzbate până la mine răcnetul leilor, motoarele avioanelor la decolare. Soarele se grăbește la apus, și-și trage poalele luminate la orizont. Apoi liniștea unei amintiri, ca aceasta, departe de colcăiala politică…
Adriana Moscicki
