2018-05-16
urma scapă turma…
În spatele ușilor grele ale Muzeului, stau ferecate în lemn picturi celebre. Stau cu ochii deschiși, deși cred că moțăie și mai strănută firele de praf. Se trezesc sub ochii noștri și-și recapăta ținuta demnă, autoritară, visătoare, nostalgică, ori tragică.
În fața ușilor grele se adună uneori turiști, ori jandarmi, ori fiii conștienți ai orașului, la demonstrație. Dar asta e doar o modă nouă, de prin iarnă și, cu cât a crescut temperatura, cu atât a scăzut numărul lor. Poate din oboseală, poate din dezamăgire.
Ne-am adunat puțini la ultimul marș. Dar terasele erau ticsite cu mușterii, grătarele duduiau, berea aburea paharele. Pe la geamuri nu ne-au mai privit oameni cu drapele, emoționați, nici chiar oameni blazați. Doar o doamnă pensionară ne-a făcut semne la obraz „să va fie rușine“! Mi-a fost, nu chiar atât pentru mine cât pentru distinsul domn ce mergea în fața mea, sprijinit în baston. Traseul a fost clasic și ne-am regăsit, din nou în Piața Mare, în preajma Muzeului. Așa mi-am amintit o pânză celebră, pentru unii icoană, pentru alții capodoperă și pentru toți-simbol: Tizian – Ecce Homo!
Ioan 19 (5)
„Isus a ieșit deci afară, purtând cununa de spini și haina de purpura. Iată omul ! (Ecce Homo) le-a zis Pilat.“
Conform tradiției ebraice, în zilele dinaintea Pesah-ului (paștele evreiești), un condamnat la moarte era grațiat prin voia poporului. Pusă să aleagă între hoțul Barrabas (Bar Abba) și Isus, mulțimea alege borfașul. Soldații romani, ce stăteau de strajă nici,n u se mai puteau bucura de spectacol, atât erau de plictisiți, și scrijeleau dalele de piatră într-un joc ce a ajuns până la noi, că mâzgăleam și noi caietele în timpul orelor de istorie și fizică!
Doar Omul Isus rămas singur, trist și încununat cu spini, e ales întru jertfă.
Să mă ierte prea-credincioșii cititori (de vor fi!) pentru asociație, dar nu mi-am putut stăpâni gândul că istoria se repetă: înlocuiți chipul omului cu țara, înlocuiți soldații romani cu marea masă indiferentă și plictisită… Nu avem un Mesiah să ne salveze, dar neamul lui Barrabas numeros! Cine o să scape și cine o să moară? Cine o să ridice ochii spre cer implorând: Eli, Eli lama sabachtani (azvtani)!
Așa am gândit într-o după-masă însorită și, de nu ieșiți la demonstrație, poate dați o tură prin Muzeul Brukenthal, nu multe locuri se laudă cu asemenea capodopere!
Adriana Moscicki
sursa foto: https://commons.wikimedia.org/…/Category:Ecce_Homo_by_Titia…
