2018-02-03
Orașul alb…
Orașul acesta despicat de tramvai, alb și curat în lumina soarelui, cu tei și mușcate în balcon, cu geamuri înalte, îl recunoști oarecum, din amintiri îndepărtate. Casele au rămas neschimbate, dar umbra lor se întinde azi, gri și tristă, peste oameni străini.
Au putrezit pălăriile de pai, adânc, în pământ. Oasele s-au albit în tăcere, fustele deșirate, desagii au zăcut prin șopron. Nici pietrele nu mai lucesc ca atunci, doar ploi le mângâie rotunjimile. Pașii s-au făcut iuți și încrâncenați. Uneori, coloane merg pe urmele vechiului tramvai strigându-și libertatea și durerea. După obloane, alte chipuri privesc. Ah, dar te cunosc în sângele meu și merg prin tine cu palme mici de copil pipăindu-te, mângâindu-te, așa cum mama sufla peste o rană, să treacă, te oblojesc în mine până te faci alb, curat, ca amintirea!
Adriana Moscicki
fotografie ante 1918 – Emil Fischer
