2017-11-16
un țăran
Pe unii ne cuprinde nostalgia răsfoind colecțiile de etno-fotografie (Szatmari, Glatz, Koller, Fischer), alții nici nu cunosc o astfel de realitate… Nu cred că țăranul trebuia să rămână în opinci și ițari. Nu cred că trebuia să călărească doar carul și căruța, nici să împingă doar coarnele plugului. Am evoluat și mult am involuat, granițele între sat și oraș s-au estompat (desigur la figurat). Sintem niște țărani în mașini bengoase. Sîntem niște prețioși îmbrăcați în firme. Sîntem mult prea-credincioși și pupatori de moaște. Bisericile au răsărit ca ciupercile după ploaie învelite în aur și împopoțonate cu turnulețe, toate aproape de Dumnezeu. Despre Popi, numai de bine în mantiile lor lucitoare și limuzine.
Si seara, când mai sparg o ceapă roșie cu slană, nu pot să nu-mi imaginez țăranul ăsta curat, cu frică de Dumnezeu în inimă, care buchisea și pricepea, care avea „parlamentul“ la poartă ori la crâșmă, care-și apleca urechea la învățătura cuminte a popii și mâna lui aspră mângâia animalul din ogradă și lanul în câmp. Poate era sărac, dar atât de bogat!
Nu mai avem opinci, dar sîntem goi și săraci…
Adriana Moscicki
„Țăran român“ – fotografie de F.A.R. Krabs – Sibiu (format carte-de-vizite) – sursa: www.istoria-artei.ro
