Călătorie ~ 2017,  Călătorie în timp/ Zeitreise/ Időutazás

2017-09-03

Poveşti din Târg!

A doua zi de târg vine cu poveşti, lume multă ieşită în plimbarea Duminicală, soare, ploaie şi bere bună!
De-aţi intrat azi în Cetate pe scările Turnului, desigur aţi fost plăcut surprinşi şi întâmpinaţi de „Festivalul de pe scări“: atelier artistic, atmosferă shanti şi perne întinse pe trepte, copilaşi care colorează în linişte. În faţa Casei Calfelor atmosfera se încinge: mese cu miere artizanală, poşete de piele brodate, proseco şi bere! Cum sîntem amatori de bere bună, ne-am încumetat (şi bine am făcut!) să gustăm berea boutique 100% Sibiană, numită 1717! Pentru Sibieni (şi cei care ne-au citit în trecut!), anul acesta este un reper în istoria locală! „Cronicarul“ Sigerius, vorbind despre fabricile de bere din oraş ne aminteşte că: „1712.04.02 printr-un decret (Freibrief) Împăratul Karl al IV-lea acordă Sibiului privilegiul construirii unei fabrici de bere“ – va fi prima fabrică de bere din România. – „1717 fabrică de bere orăşenească (Städtische Bräuhaus) este pusă în funcţiune“.

Iată deci explicaţia numelui acestei beri artizanale! Tinerii întreprinzători ar fi dorit o colaborare cu Trei stejari şi continuarea tradiţiei acesteia. Proiectul este însă sortit eşecului. Nevoiţi să „ia taurul de coarne“ singuri, au investit bani, muncă şi mult curaj în proiectul numit 1717! Eu zic că a meritat!. O bere roşie cu trup robust şi plină de arome, uşor amăruie după îngurgitare, dar catifea şi plăcere pe limbă şi în cerul gurii! O bere albă, nefiltrată care poate sta demnă la orice masă, cu nimic mai prejos de un „Weihenstephaner“! Tineretul Sibian o cunoaşte, probabil, de prin Atrium şi alte restaurante, noi ne-am bucurat să o bem pe scările de piatră, la umbra Bisericii Evanghelice, în zumzetul pieţii şi al trecătorilor!

Piaţa Mică e invadată de romi cu alambice, ibrice şi alte gablonţuri, amestecate cu alte comori vechi săseşti: lăzi pictate, forme de prăjituri, cojocele şi ii. O adunare pestriţă şi pitorească.
Dar azi, după terminarea bugetului de cumpărături, am fost spectator neimplicat în preţuri şi produse din Piaţa Mare. Un personaj, deja celebru în România, mi-a atras atenţia: Ionel Cococi din Vădastra-Olt, îmbrăcat în costum popular, povesteşte tuturor curioşilor despre secretele ceramicii neolitice, despre simboluri, lut, cuptor, decorare şi ardere, despre munca lui personală. Un tip simpatic şi volubil, spontan şi serios, care reia cu mult calm mereu și mereu aceeaşi poveste, ori de câte ori e solicitat. M-a interesat în mod special „Idolul“, o bucată de lut neagru, falnic simbol falic cu spirale albe şi axis mundi ce-l străbate de sus până jos. Mi-a povestit pe un ton hâtru şi mai în şoaptă despre minunile pe care le poate face, căci e simbol al fertilităţii şi se spune că… sau mai bine zis, i s-a spus că… femei sterpe au căpătat rod şi au născut prunci sănătoşi după ce şi-au decorat încăperea cu venerabilul Idol! Dar nu-i face reclamă, căci nu poate dovedi nimic şi are respect de sine şi pentru cumpărători. Credeţi ori ba, încercarea moarte n-are! Mi-am amintit poveşti cu scaune de prin prăvălii, birouri, care aveau aceleaşi puteri magice!
A fost un târg vesel şi reuşit, una din zilele acelea când eşti mândru a fi Sibian! Şi la anul să ne fie tot aşa!

Adriana Moscicki

Eine Antwort schreiben

Deine E-Mail-Adresse wird nicht veröffentlicht. Erforderliche Felder sind mit * markiert