2017-07-28
„Drăgălaşei Domnişoare…“
O fi fost Cetatea noastră romantică şi cuceritoare ori, oamenii or fi fost croiţi pe alt calapod? Locuri pe care au mers tineri, îndrăgostiţi ori doar visători, trecători grăbiţi, străini curioşi, liceeni ce-au chiulit pentru o ţigară, cum le-am perceput?
Azi mă înduioşează vederea vreunui bătrân mergând alene, sprijinit în baston, în lungul zidurilor. Se poate să aibă amintiri de aici, poate doar merge şi numai privitorul însăilează poveşti. În copilărie te puteai plimba sus pe pavilionul de lemn al fortificaţiilor şi puteai căuta prin crăpăturile portiţelor de lemn ferecate un semn de trecere ori vreun tunel misterios. Apoi puteai alerga în voie până la teatru şi înapoi. Azi teatrul e filarmonică, grupuri de turişti poposesc timp de un selfie în colţul turnurilor, apoi caută o masă, o terasă. Doar pe vremea Festivalurilor peisajul devine animat, dar asta este deja altă poveste! Bătrânul nostru merge agale în baston, aşa cum o face de zeci de ani şi o va face cât (timp) va putea…
Adriana Moscicki
„Teatrul orășenesc și Turnuri de fortificație“ – Carte Poștală circulată 1931, dăruită de un cititor fidel… mulţumim Adi!
