Călătorie ~ 2016,  Călătorie în timp/ Zeitreise/ Időutazás

2016-10-19

„Cinema mon amour“…

Neaşteptată mişunare era în noapte pe străzile Cetăţii. În Piaţa Mare, cortul – zis nobil Full Dome – strălucea straniu ca o staţie cosmică. Festivalul Astra în plina lui desfăşurare adună lume de peste tot şi mă entuziasmez pentru interesul oamenilor! Mergeam emoţionate, Dia şi eu, zgâlţâite bine interior de filmul văzut: Cinema mon amour…
Ştiaţi că în România erau peste 400 de cinematografe în perioada comunistă? Ştiaţi că au mai rams doar 30 în toată ţara?
Deunăzi am vizitat şi singurul cinematograf rămas în oraş: dosit la parterul unui bloc în Hipodrom, murdar, gri şi trist… se numeşte „Arta“ şi nu mai aminteşte prin nimic de strălucirea vechiul local… eram cinci oameni în sală! Cinema mon amour… un om luptă să salveze unicul cinematograf rămas în urbe. Acolo mănâncă murături şi cartofi, repară, vopseşte, caută idei… acolo trăieşte! Angajatele – două – împart ceai şi pături temerarilor veniţi la spectacol. Am plâns şi am zâmbit amintindu-mi vânzătoarea de bilete de la Arta, care ne-a dat voie să alegem orice loc în sală… erau vândute doar două bilete! Şi Cetatea noastră e capitala Festivalurilor, de teatru, de film!
A fost odată un cort volant (aşa cum se întâmplă şi acum de vreo două ori pe an prin oraş) un cort deasupra căruia becurile scriau APOLLO. Cinematograful „Apollo-Bioskop“ stătea bine în buricul târgului, în Piaţa Unirii // Hermannsplatz şi lumea venea să vadă minunea! Maşina de curent, „lokomobilul“ cu aburi, duduia pe afară şi producea curentul necesar proiectării filmului. Era anul 1909! Cinematograful a funcţionat din 1911 pînă în 1917 în acelaşi loc, într-o baracă de lemn, sub acelaşi nume „Apollo-Bioskop“ în proprietatea aceluiaş István Emil Tóth. În data de 15 ianuare 1917 s-a deschis primul cinematograf orăşenesc la Sibiu. În anul de graţie 2016 la „Pacea“ nu mai face nimeni coadă până în stradă. La „Arta“ nimeni nu-şi mai poartă mâna pe balustrada grea de piatră. Prin sălile mai dosite din oraş nimeni nu se cuibăreşte în scaunul de lemn în visare.
Cinema mon amour… doar o amintire într-o seară friguroasă de Octombrie!

Adriana Moscicki

Cinematograful „Apollo-Bioskop“ al lui István Emil Tóth in fața fostei Cazărmi 90 din Piața Unirii // Hermannsplatz în anul 1909 (sursa foto Konrad Klein)

Eine Antwort schreiben

Deine E-Mail-Adresse wird nicht veröffentlicht. Erforderliche Felder sind mit * markiert