2016-09-01
sticle cu mesaj
Cu lesa întinsă şi hai hui pe potecile Subarinului, cu mintea hoinară, întîlnirea cu amintirile e inevitabilă. La marginea pîrîului Trinkbach ce şerpuieşte între urzici obraznice şi ierburi grase, cineva şi-a deşertat comorile scoase din mîl. Desigur au zăcut acolo zeci de ani, sticle lipsite de importanţă pentru vreun puştan, altfel nu-mi explic de ce le-ar fi abandonat în mijlocul potecii. Soarele furişat printre stejari stufosi, le-a uscat mîzga anilor într-o crustă strălucitoare. Am zîmbit, doar Trinkbachul nu e nici cît un degeţel al Tamisei în mîlul căreia, curioşii scormonesc în căutare de monezi, linguriţe, bumbi de argint, farfurii regale zvîrlite peste punte şi alte minuni medievale! Pîrîul nostru a ascuns în poalele lui trei sticle atît de cunoscute altă dată: Sicola, Zmeurată şi Sana!
În zilele toride de vară, ca acum, Sicola se vindea de minune din văni pline de gheaţă şi apă rece. Zmeurata era preferată de cei mici, o zeamă rozalie şi dulce ce-ţi lipea degetele de sticlă de multe ori.
După Sana şi corn de 0.25 alergam în pauza de 10 la alimentările de pe centru şi o dădeam pe gît cu poftă mare. Cu cornurile în buzunarul uniformei şi sticla în mînă, ne întorceam apoi pe la clase, în speranţa că nu vom avea parte de întîlniri ne-dorite cu vreun director ori profesor încrîncenat!
Într-o vreme cînd produsele străine deveniseră rare, surogate, produse locale le-au luat locul, cu nume asemănătoare şi gust, uneori, apropiat. Sicola devenea deci „o cola de Sibiu“, băutură răcoritoare cu oareşcare succes prin anii tinereţilor noastre.
Pe vremuri, în oraşul nostru provincial, Pepsi-Cola/Coca-Cola era o fudulie, găsită cu greu pe la Împăratul ori Fîntîna-Haiducului, prin trenurile rapide internaţionale la vagonul-restaurant, la mare prin staţiuni în celebrul coni-cola, cam singurul ce ni-l permiteam din bugetul de studenţi.
Şi aşa, într-o dimineaţă plimbînd câinii, m-am abătut din poteca Subarinului, prin amintiri, purtată de mesajul nescris al unor sticle…
Adriana Moscicki
