Călătorie ~ 2016,  Călătorie în timp/ Zeitreise/ Időutazás

2016-08-27

Subarini după ploaie II

Doi măturători în salopete şi veste fosforescente, o bunică şi un cărucior modern, trei copii ce aleargă veseli, un domn cu pipă şi boxer englez supărat, liniştea parcului, susurul fîntînii arteziene.

 

 

 

 

 

Parcul e tăcut după ploaie şi pare neschimbat. Sînt încă mică pe lîngă stejari, leagănele în aceeaşi poziţie… Nu mai este barca de lemn care-mi făcea capul să se învîrtă, balansoarul are mînere noi, elefantul împietrit scuipă pe trompă trupul pruncilor fericiţi, mereu în acelaşi loc, indiferent la şirul anilor.
O fetiţă alerga în jurul fîntînii lîngă chioşcul de lemn. O clipă am văzut în cap fetiţa ce ţopăia în sunetul fanfarei, demult, atît de demult că mă întreb uneori de-o fi adevărat, ori doar închipuirea minţii mele. Eminescu a rămas neclintit pe soclu cu ochi goi ţintind trei bazine albastre ce-ar măsura timpul şi versul, de-ar curge apa lor… Doi maiştrii obosiţi, veniţi poate să repare fluieratul robinetelor astupate, cugetă adînc spre nemurirea sufletului, inerţi şi plictisiţi. Din amintirea piticilor cu nasul spart, n-a mai rămas decît soclul gol, opt socluri înşiruite în umbră şi, ironic, pe peretele serei, cineva a desenat o coroană, singurul indiciu că ar fi fost vreo prinţesă în zona, zisă Albă ca Zăpada! Dar s-au ivit toilete ecologice şi e bine, atîta doar că, în spiritul civic şi empatie, s-au aşternut multe urări în vopsea neagră pe uşile lor de plastic! Subarinul după ploaie e tăcut şi frumos, trandafiri grei de apă îşi ţin mirosul ascuns în petale.
O fetiţă aleargă de colo pînă acolo, aşa face şi amintirea mea cu Gemma în lesă.

Adriana Moscicki

Eine Antwort schreiben

Deine E-Mail-Adresse wird nicht veröffentlicht. Erforderliche Felder sind mit * markiert