2016-07-02
Suspendat în timp
Imaginaţi-vă urcatul pe-o scară răsucită în spirală, în semi întuneric, cu un rucsac de pînză groasă în spate, cu un aparat foto profesional şi, poate, un trepied în braţe. Treptele sînt rotunjite de paşi, mîinile se leagă pe axa centrală într-o îmbrăţişare rece de piatră. La un moment dat, lumina ţîşneşte în cioburi palide, un porumbel zboară, razele despică pîntecul turnului ca o lamă. Structuri de lemn şi metal, prinse bine în unghiuri drepte, scări atîrnate se desfăşoară deasupra capului.
Încerc să mi-l imaginez pe Emil Fischer, fotograful oraşului dar şi al Curţii Regale, căţărîndu-se pe scările de lemn, pînă la nivelul celor 4 turnuleţe, pentru a fotografia Piaţa Mică. Aproape 50 de metri deasupra Pieţii Huet, pătrunzi direct în îmbrăţişarea vîntului, pălăria îţi zboară, aşa şi porumbeii deranjaţi.
Mult împuţinată, adunarea din Piaţă pare o mişunare mută de furnici. O dihanie fantastica clădită pe zidul cetăţi, trup segmentat în case-felii, Piaţă însăşi, te priveşte cu zeci de ochi, ochi în ochi, abia mijiţi, dar vigilenţi. Cum, tacticos şi-o fi aranjat Fischer clişeul de sticlă subţire (chiar dacă în anii ’30 se foloseau deja aparate foto cu film, îmi place să-mi imaginez că folosea aceleaşi clişee arhaice) şi ochii lui or fi fulgerat, ochii lui în ochii Cetăţii. Răsufla ușurat, a ajuns la fix! Ceasul din Turnul Sfatului se apucă să bată nebun ora exactă, de 6 ori! Zidul tresare, Fischer apasă declanşatorul. Limba ceasului face pasi săltaţi, fotograful e doar aşteptare. Poate şi-o fi trecut mînă prin păr. Poate mîinile lui s-au mişcat ca nişte aripi îmbrăţişînd vreo umbră, poate au mîngîiat burduful de piele al obiectivului ca pe o iubită. 16 minute suspendate! Meşterul schimbă poziţia, trece în turnulețul sudic, pregăteşte a doua fotografiere. Obişnuinţa este a două natură şi un fotograf al Curţii Regale nu are voie să greşească. Două cîte două amintirile oraşului s-au lăsat prinse în cutia sa magică. Îmi dau seama că nu nu ştiu prea multe despre omul din spatele aparatului. Cum era vocea lui, rîsul, strîngerea de mînă? Nu ştiu decît privirea aceea care tăia blocuri întregi din realitate şi le fixa pe vecie într-o poveste, într-un cadru perfect! Limba grea a ceasului din Turn face un pas şi se scutură o clipă însemnînd scurgerea sfertului de cadran. Țac! Fischer apasă a două oară declanşatorul, umbra Bisericii Evanghelice abia s-a mişcat, ca un oftat!
Privesc cele două fotografii din faţă mea, aparent identice. O zi din anii ’30, umbra turnului Bisericii se plimbă peste casele pieţei măsurînd-o, vicleană, insinuînd o poveste petrecută la înălţime, cîţiva paşi între două geamuri, două cadre aproape gemene. Doar Turnul Sfatului purtător de ceas, stă martor impasibil şi obiectiv… 16 minute suspendate în timp, o veşnicie de gînduri, alergare de nori…
Adriana Moscicki
Piaţă Mică // Kleiner Ring văzută din turnul Bisericii Evanghelice – Emil Fischer, anii ’30
