2016-04-30
o clipă de iubire şi adevăr
În inima vechii cetăţi a Ierusalimului se ridică o biserică minusculă ce adăposteşte Sfîntul Mormînt. La un capăt, o chilie mică şi întunecoasă e stăpînită de copţi cu piele măslinie şi creştetul acoperit de glugă coturoasa. Întunericul e tăiat fîşii luminoase de lumînările pelerinilor. La celălalt capăt, umbrită de candele grele, se găseşte intrarea în Sfîntul Mormînt stăpînit de biserica ortodoxă. Pelerini smeriţi, cu aparate moderne de filmat şi fotografiat, pătrund în inima bisericii cu speranţă şi emoţie. Piatra albă e tocită de atingeri. Oamenii o cuprind cu mîinile, trupul, cu fotografiile celor dragi, batiste, eşarfe, lumînări… unii plîng, alţii fac mătănii dar toţi se opresc într-o clipă triumfală sub candelele din prag pentru o fotografie victorioasă. Amintire de la Mormîntul sfînt.
Se spune că, în Noaptea de Înviere, misterioasă lumină coboară din înaltul cerului şi cuprinde cetatea într-o clipă, lumînare de la lumînare – vîlvătaie. Din întuneric în lumină, din moarte în viaţă.
Înmulţită lumina pînă în zorile dimineţii de primăvară, se poartă în inimă pe sub cupolele cerului şi în catedrala trupului, în altarul palmelor, în icoana ochilor. Misterul ei este viaţă şi iubire. Şi poate, măcar pentru o clipă, curăţenia gîndului ne cuprinde pe noi păcătosii, o clipă de iubire şi adevăr.
Sărbători luminate!
Adriana Moscicki
Pictura de Octavian Smigelschi (1866-1912)
