Călătorie ~ 2016,  Călătorie în timp/ Zeitreise/ Időutazás

2016-03-11

mătase, dantelă şi muselină

Şi cum firul de apă despică uliţa pietruită, Doamnele trebuie să ridice poala rochiei şi să facă un pas săltat pentru a-l trece. Curtenitori, domnii trec primii şi-şi oferă braţul ca pe o treaptă aeriană.

Cîrlionţii vor sălta sub pălărie şi, chiar ea însăşi, pălăria dichisită în dantelă, va sta o clipă suspendată în aer. Desigur, repede mîinile înmănuşate vor prinde bine acul la locul lui în coc. Umbreluţe, pălării şi rochii în volane foşnitoare baletează spre teatrul lui Hochmeister, bătînd în paşi mărunţi Calea Cisnadiei, traversînd dinspre Honterusgasse (Papiu Ilarian), sau venind dinspre Piața Mare prin pasajul de pe Wiesengasse (Tipografilor) sau dinspre Reissenfelsgasse (Gheorghe Lazăr) ori urcînd spre uliţa Harteneck dinspre pasajele Cetăţii.
Adunate petale în corolă, mătase, dantelă şi muselină, rochiile se petrec şi se ating, se apropie şi se despart şi se aşează cuminţi în aşteptare. Domnii aranjează monoclul pe ochi, mîinile încrucişate, şi dregîndu-şi vocea cu importanţă, lasă liniştea să cuprindă lumea pînă la ridicarea cortinei. Să înceapă spectacolul! Sibienii se bucură de spectacole de teatru neîntrerupt de-a lungul anului. De alegerea lor se ocupa Hochmeister în persoană, apoi, după moartea acestuia, antrepenorul Seipp, avea de grijă ca ele să corespundă bunului gust şi moralităţii. Spectacolele se ţineau Duminică, Marţi, Joi şi Sîmbătă cu excepţii în vremea Carnavalului. Obişnuiţii teatrului se puteau abona lunar pentru 2 şi 3 ducaţi la lojele de la etaj, sau rezerva loc decent la parter. Pentru un singur spectacol se plăteau 2 florini pentru rîndul din faţă şi 1 florin mai în spate. Dar chiar venirea spre clădirea teatrului era un spectacol în sine, căci ades vedeai copii şi oameni mai sărmani gură-cască în apropiere, admirînd toaletele elegante şi personajele importante ale Cetăţii.
Şi cum merge meşterul nostru brutar, cu mîinile la spate, în minte cu petele de culoare pastelate ieşite din iarnă cu poftă de viaţă şi veselie, în degete furnicată dorinţa unei plăcinte cu fructe în zahăr pudrată. Nu ştiu dacă Böbel a copt minunăţia în aluat, dar pensula lui a prins povestea în culoare, lumină și umbră, pentru eternitate.

Adriana Moscicki

„Strada Cetății din Sibiu, văzută dispre răsărit“ // „Harteneckgasse aus Hermannstadt, von Osten gesehen“ Johann Böbel – 1886 (detaliu) – Carte Poștală, dintr-un set cu picturi executate de Johann Böbel, tipărite la Intreprinderea Poligrafică Sibiu

Eine Antwort schreiben

Deine E-Mail-Adresse wird nicht veröffentlicht. Erforderliche Felder sind mit * markiert