2016-03-06
Primăvara a intrat în Cetate
Odată cu soarele de primăvară, domniţele cu umbreluţe lasă afară la primenit manşoanele de iarnă şi scot în lume tenul delicat şi noile creaţii de modă migălite în serile lungi de iarnă.
Un-doi pletele clădite în cocuri savante, buclele învîrtite, condurii lucioşi, glezna se face zglobie şi sufletul exaltat de verde, în grabă diligenţa oprită la scară cu vreun Domn spilcuit şi băţos, spre Dumbravă se îndreaptă tropotind. Cu paşi mărunţi foşnind mătasea faldurilor, alte Frumoase petrec zumzăind toată calea pietruită a uliţei Harteneck (Cetăţii) şi, ieşind pe Poarta Cisnadiei, se pierd în grădinile înverzite.
Toată iarnă distracţia Cetăţii s-a învîrtit în paşi de dans în sălile de bal, prin colţurile mici cu bîrfă şi idile, dar Primăvara, iată, Cetatea toată scăldată în lumină îşi regăseşte pasiunea pentru natură şi aer curat. După ploaie, buruienile se fac viguroase şi deschid flori delicate, invadează zidul Cetăţii şi adăpostesc în umbră cîntătoare mici şi obosite, venite nu demult din depărtări. Turnul Olarilor, al Dulghierilor şi al Archebuzierilor stau încă legate în cărămida zidului de fortificație. Nu demult, mai în josul străzii se ridica un han pitoresc, curte primitoare de diligenţe şi călători, unde străinul putea pune capul în odihna nopţii şi se cinsti cu vin şi carne. De acolo putea omul să-şi umple clondirul cu beutură pentru acasă, aşa gîndeşte, poate,trecatorul cu şapcă în timp ce poartă carafa plină, adusă de prin Calea Cisnadiei. Cum vinăriile nu au nevoie de aprobare, numărul lor s-a înmulţit şi se poate şedea la un pahar sau umple cana pentru acasă! Copiii mişună pe uliţă, fugărindu-se, copita cailor mai lunecă pe piatră de rîu, caii nechează: „Uf, năzdrăvănii ăştia nu ştiu frică de nimic! Măi copii, ia mergeţi în curţile voastre şi nu mai umblaţi ai nimănui printre trăsuri“! – îi apostrofează un domn cu pălărie, impresionînd cu bunăvoinţa şi inteligenţa lui pe stimabila însoţitoare…
Scăpărînd în viteză trece trăsura cu Domniţa leşinată de căldură, repede la răcorit în pădure! Firul de apă, ramificaţie filigrană al canalului Sevişului, se scurge neputincios, uneori puturos, purtînd cu el amintirile civilizaţiei. Centura a treia de fortificaţii în jurul Cetăţii, dă naştere uliţei acesteia, oameni noi îşi fac case învîrtite în jurul unor scări cu porţi şi curţi boltite.
De-a lungul ei a mers şi meşterul brutar Böbel, cu gîndul la colaci şi cu inima cuprinsă de bucurie. Turnurile sînt în picioare, breslele înfloritoare şi Poarta Cisnădiei deschisă pentru om şi cal, călător şi cetăţean. Primăvară a intrat în Cetate şi inimile oamenilor!
Adriana Moscicki
„Strada Cetății din Sibiu, văzută dispre apus“ // „Harteneckgasse aus Hermannstadt, von Westen gesehen“ Johann Böbel – 1886 (detaliu) – Carte Poștală, dintr-un set cu picturi executate de Johann Böbel, tipărite la Intreprinderea Poligrafică Sibiu
