2016-03-04
Amulete pentru Grete
Mărţişorul aduce cu el aroma dulceagă a cufărului cu amintiri. Chipul necunoscut al Gretei se înfiripă din nou din praful hîrtiilor învechite.
Nu ştiu ce culoare aveau ochii ei, nu ştiu dacă îşi purta părul prins în cozi sau învîrtit ca un melc spre ceafă. Îmi pot imagina foşnetul rochiei pe străzile Cetăţii, gesturile ample interpretînd o piesă de teatru, zîmbetul întins pe faţă croind vreo rochie fantezistă, căci da, Grete a fost spirit deschis, plin de imaginaţie şi creator. Fiecare bucăţică de informaţie se aşează într-un puzzle imaginar.
Grete a fost în tinerețe actriţă amatoare, activă în viaţa culturală a vremii. A fost soţia omului de teatru şi scriitorului Anton Maly şi croitoreasă de modă pentru copii. Ca fiică a lui Julius Pankiewicz (om de succes pe vremea aceea, posesorul mai multor Restauratiuni / Restaurante in Sibiu) desigur făcea parte din lumea bună a oraşului. Sînt convinsă că, doar o personalitate complexă şi interesantă, ar fi putut purta o corespondenţă atît de bogată şi de variată şi mulţumesc providenţei că o parte din ea a ajuns pînă la mine. O simt oarecum apropiată, ca pe o prietenă de demult şi sînt convinsă că m-ar fi fermecat anturajul ei, că ne-am fi tăvălit de rîs pe canapelele salonului elegant şi am fi putut visa împreună cu ochii spre cer.
Între cărţile poştale colorate şi îngălbenite, sub cerneala neagră a tocului ce a scrijelit hîrtia, se adună poveşti nespuse. Chiar existenţa lor este istorie. Nu ştiu dacă Grete a mers mîndră cu un Mărţişor în piept, dar ştiu că altfel de amulete au călătorit din depărtări spre ea: o bomboană de zahăr întinsă pe hîrtie, un bănuţ înverzit de vreme. Sînt Cărţi poştale rare. Cît m-am străduit să le aflu povestea şi n-am reuşit! Doar contextul istoric m-a învăţat că, între 1860 şi 1914 producţia de cărţi poştale / imagini, este influenţată de doi factori: evoluţia tehnicii tipografice (apariţia cromolitografiei) şi dezvoltarea capitalismului industrial. Pe piaţă apar produse noi care trebuie promovate către consumatori. Suportul de hîrtie este şi Cartea Poştală care face reclamă şi se editează în serii scurte cu susţinerea marilor magazine sau firme.
Moda vremii făcea ca, mici obiecte reclamă sau „amulete „, să fie lipite pe dreptunghiul de hîrtie şi trimise în chip de dar şi îmbărbătare.
Există în viaţa fiecăruia şi în general, mici obiecte purtătoare de noroc, sau pe care noi le investim cu „super“ puteri, cu efect de autosugestionare: un ursuleţ de pluş care ne însoţeşte la examen, o pereche de ciorapi îmbrăcaţi pe dos, o bluză care ne aduce noroc, un bănuţ ţinut strîns în pumn, un medalion vechi, un şirag de mătănii. Să nu uităm bănuţii pe care-i aruncăm cu ochii închişi într-o fîntînă, cu dorinţa strînsă bine sub pleoape!
Amulete pentru Grete, ca un Mărţişor, au străbătut anii făcînd corp comun cu hîrtia îngălbenită… Amulete au ajuns pînă la noi şi prin ele amintirea Gretei, om neştiut al Cetăţii.
Adriana Moscicki
