2016-03-01
Ţi-a ieşit coşar în drum, Şi-ţi închipui că de acum
Griji, nevoi, necaz, durere, Se vor duce ca un fum!
Odată, demult, hornarul era o prezenţă pitorească în peisajul Cetăţii. Mi-l amintesc din copilărie, salopetă neagră, peria îmbîrligată peste piept de jur împrejur, trecea zîmbind prin şoaptele oamenilor ca printr-un val de bucurie: uite un hornar!… uite un hornar!
Fetele repede cu pleoapele strînse şi cu dorinţa pregătită în cap, bărbaţii cu o nepăsare aparentă. Apoi au răsărit blocurile înţesate de calorifere şi hornarii s-au rărit. Meşteşugarii au devenit angajaţi de Primării iar ustensilele s-au modernizat.
O fi existat o breaslă a hornarilor sau or fi fost sobari-coşari împreună? Curăţarea coşurilor era treabă importantă pe vremuri, cînd incendiile erau frecvente. În anul 1759 Curtea de la Viena emite un Regulament pentru prevenirea şi stingerea incendiilor, preluat apoi în toate provinciile Imperiului şi pus în practică în funcţie de posibilităţile locale. Cum meseriaşii erau împărţiţi în bresle, fiecăreia îi revenea un rol în caz de incendiu. Fierarii şi lăcătuşii mînuiau pompele, vizitii şi căruţaşii asigurau transportul apei, alte bresle (tăbăcări, cizmari, curelari etc) treceau din mînă în mînă găleţile, ca pe o bandă rulantă vie, constructorii puneau graniţă flăcărilor prin demolări, iar acoperitorii de case şi hornarii, obişnuiţi cu înălţimea, erau salvatorii de vieţi omeneşti. Aşa se pare, apariţia salvatoare a hornarului a devenit simbol al ivirii norocului în viaţă!
Rămasă doar în amintirea noastră, emoţia unei întîlniri cu norocul în carne şi oase! Azi zîmbim unei imagini pe o felicitare sau vreunui mărţişor de tablă cu un coşar poznaş. Şi, ca norocul să fie sigur, trifoi cu patru foi luat de Eva din grădinile Edenului, potcoavă de alungat răul stau toate legate în firul alb-roşu separat, ori împreună!
Norocul nu face deosebirea între sărbători şi ocazii, el apare în fruntea anului dar şi la sfîrşitul lui, stă speranţă şi dorinţă în inima omului în fiecare zi! Ajunge doar să crezi în el.
Pentru că am întîlnit şi eu cîndva un Hornar, azi vă ofer tuturor imaginea lui în chip de Mărţişor! Să-l purtaţi cu bucurie şi Primăvara frumoasă să va fie!
Adriana Moscicki
