2016-02-02
Iarna pe uliţa de altă dată
Şi dacă nămeţii de altă dată aduc cu ei nostalgiile de rigoare, la fel cîrnaţii de altă dată ne umplu, într-o clipă, gura de apă. Scenă familiară prin satele noastre în trecut, omul trăgea o sanie şi putina plină de cîrnaţi aduşi de la afumătoare ori scoborîţi din turla bisericii, de la zvîntat.
Romanul îşi punea cîrnaţii sus deasupra vetrei să se afume de la coş, ori clădea afumătoare în spatele curţii. Sasul îi urca în turlă alături de toţi membrii comunităţii. Am avut norocul să văd şi una şi alta, să mă bucur de gustul cîrnaţilor tocaţi artizanal cu barda şi de cei fin mărunţiţi şi aromaţi. Şi mă gîndesc zîmbind cum vărul Florin a făcut cîrnaţi în capitala Americii şi i-a pus frumos în balcon. Restul l-a făcut furtuna de zăpadă care i-a exilat pentru o vreme acolo la uscat şi maturizat! Ştiu, gustul bucatelor din trecut ne urmăreşte. Un om trăgea o sanie prin nămeţii de altă dată şi prin timp…
Adriana Moscicki
Iarna pe uliţă – Hans Hermann
