Călătorie ~ 2016,  Călătorie în timp/ Zeitreise/ Időutazás

2016-01-20

poveste despre oamenii neştiuţi ai Cetăţii

Coletul era legat cu o panglică aurie, din aceea care înveselesc cadouri de sărbători. Era un cadou teancul de cărţi poştale, unul neaşteptat şi inedit, frînturi din viaţa unei persoane necunoscute, bucăţi de puzzle de asamblat cu puţin noroc şi cu multă răbdare, caligrafii de descifrat, multe poveşti de închipuit.

Mi-am amintit de vînzătorii de fotografii şi de cărţi poştale de prin târguri. Cît de indiferenţi ridicăm o fotografie sau alta, cum privirea ne este atrasă de o imagine anume. Dar, în pătratul alb de hîrtie, pe faţa cealaltă, o viaţă de om cu emoţii şi întîmplări, aşternută rapid în cuvinte pe tejgheaua unui oficiu poştal, ori pe vreun genunchi, în stradă, în faţa unei cutii de poştă. Povestea fotografiilor este şi mai tristă. De acolo zîmbesc chipuri necunoscute, ar putea fi chiar chipul meu, în timp ce au stat lipite într-un album, ce au adunat familia de sărbători şi rîsete nebune în rememorare… acum doar un dreptunghi lucios şi un preţ scris în creion. Nu ştiam nimic despre domnisoara Grete. Nu ştiam despre existenţa ei. Precum mii şi mii de nume în timp, un locuitor astăzi neştiut al Cetăţii. Dar fiecare om are o istorie, un nume. Puţini sînt norocoşii care rămîn în istorie. Să spunem că Grete a avut noroc. Atunci este un noroc reciproc că ne-a fost dat să ne întîlnim. Grete este un personaj real, doar poveştile sînt fantezii zămislite de mintea mea în plimbarea virtuală prin trecut şi prin imagini.
Vorbe scrise în grabă, telegrame, felicitări, salutări, urări, toate zugrăvesc imaginea şi personalitatea domnişoarei Grete din strada Wintergasse // Timotei Popovici numărul 11.
Oraşul, citeodata, nu este decît o poveste despre oameni şi despre viaţă.

va urma

Adriana Moscicki

Eine Antwort schreiben

Deine E-Mail-Adresse wird nicht veröffentlicht. Erforderliche Felder sind mit * markiert