2015-12-18
agora pentru iarnă
Am capul plin de amintiri. Unele sînt atît de „bătrîne“ că mă întreb dacă or fi ale mele sau doar le-am visat, sau poate le-am văzut în vreun film şi mi le-am însuşit! Aşa îmi amintesc televizorul în surdină, în mijlocul nopţii cu imagini în alb-negru de la Campionatele Mondiale de Patinaj artistic. În mod ciudat, nefiind cu nimic periculoase transmiterile aceastea „live“, ne bucuram de educaţie sportivă de prim rang, în vremurile acelea cenuşii. Am învăţat să patinez cu toate filmele Sonjei Henie în cap, cu sheksenele albe de piele de la un „Moş Gerilă“ invizibil. O iarnă întreagă am muncit pe lacul îngheţat din Sub Arini pînă cînd am îndrăznit să apar, plină de vînătăi, la Patinoarul de pe Şcoala de Înot. Dar noi, ăştia mici ne ţineam pe lîngă mantinelă, doar centrul era ocupat deja de cei mari cu patine de viteză şi de hochei primite „de sus“ (von oben).
Era mic patinoarul nostru, uneori gheaţa nu era decit o fleşcăială, dar toţi ne mîndream cu marea realizare a urbei. Nu ştiam că, nu departe de aici, pe locul ce se numea odată Grădina Flora, Asociaţia de Patinaj (Eislaufverein) înfiinţată în 1876, deschidea în 23 Decembrie 1877 primul Patinoar al Oraşului. Patinoarul se afla pe Bulevardul Victoriei, pe arealul unde astăzi se gaseşte clădirea şi curtea Universităţii Lucian Blaga. Sibiul nostru era bine ancorat în viaţa Imperiului, noutăţile ajungeau aici cu repeziciune, zic eu descoperind că, nu foarte mulţi ani înainte (după 1864), patinatorul american Jackson Haines înfiinţează o şcoală de patinaj în Austria, revoluţionează tehnica patinatului introducînd figuri de dans şi creează moda patinelor prinse în şuruburi.
Nu am avut campioni la patinaj, din păcate, dar activitatea aceasta a fost multă vreme principala distracţie în zilele de iarnă. Nici rochiile lungi cu falduri, nici pălăriile nu au împiedicat frumoasele galante să se avînte pe gheaţă la braţul vreunui chipeş ofiţer. „Cu căţel şi cu purcel“, toată lumea pe patine şi, cine nu poate, cu scaunul-sanie la plimbare. Nu era o găselniţă nouă scaunul ce luneca pe gheaţă. E de ajuns să arunci un ochi în pictura Olandeză din sec. XVII, în litografiile şi picturile Americane din sec XVIII – XIX. Gheaţa şi patinatul este un subiect frecvent şi prilej de a prezenta societatea şi obiceiurile vremii. Şi luciul gheţii este o Agora, o piaţă, o scenă în care personaje diverse se intersectează şi socializează, un ring de dans în care partenerii pot evolua şi se pot evalua reciproc, un joc, iniţiere dar şi prilej de bună dispoziţie. Apoi, la marginea ringului se găseşte întotdeauna o cofetărie sau o restauraţie care să ofere băuturi calde şi întăritoare într-o clipă de răgaz sau de pură plăcere voyeuristă. Şi de veţi merge la patinat, Sfînta Lidwina să va aibă în pază!
Adriana Moscicki
Patinoarul de lîngă Casa Societății // Gesellschaftshaus – fotografie de Oskar van Zel von Arlo din anul 1888
